⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXIV

     — Mai vedem. spune roșcatul și se îndepărtează zâmbind în colțul gurii. Știți, doamnă, familia mea și-a extins afacerile în toată lumea. Știi ce s-ar întâmpla dacă m-aș căsători cu fiica ta? Îți imaginezi câtă avere vom face împreună?

     Mia l-a privit imediat curioasă, ușor satisfăcută de ce a auzit.

     — Ești o femeie deșteaptă, Min Mia. Știi ce ar însemna acea căsătorie. În plus, nu sunt un străin pentru Irene. Îi sunt cel mai bun prieten. Și sunt sigur că și ea simte ceva pentru mine. Avem firme în toată lumea. Toți ne știu numele. Sala asta se va umple în cel mai scurt timp, pentru că oameni din toate orașele vecine sunt invitați. Vă las să vă gândiți, dar până luni vreau un răspuns. Dacă ne-am unii, am avea lumea la picioare. Am trăi fără nici o grijă.

     Spune băiatul și se îndepărtează, apoi zâmbește ștrengar.

     — Sper să vă distrați.

     A privit-o pe Irene și i-a făcut cu ochiul, apoi s-a făcut ușor nevăzut prin mulțimea de oameni ce începeau să umple localul.

     Fata a privit ușor nesigură în urma lui, neștiind de ce nu a mai rămas să vorbească cu ea. Și-a văzut mama privind fix în ochii tatălui ei, neștiind nici ce s-a întâmplat cu ei.

     — Eomma, ai văzut? Jeongguk s-a întors! exclamă ea fericită, însă zâmbetul îi dispare atunci când Mia o privește rece.

     — Bună seara! salută Taehyung, apărând cu familia lui lângă cei trei.

     Familiile lor s-au salutat, așezându-se împreună la una dintre cele mai mari mese din acel restaurant.

     — Ce faci, iubire? întreabă Taehyung punându-și mâna pe coapsa fetei.

     — Sunt bine, Tae. Tu ești mai bine? Văd că ți-ai revenit.

     — Cam așa ceva. Nu se mai vede aproape nimic.

     A zâmbit către fată, apoi a început să analizeze încăperea, zâmbetul imediat dispărându-i când a dat de Jeongguk la câteva mese distanță.

     — El ce dracu' caută aici?

     Irene a privit în direcția unde Taehyung privea, dându-și seama de cauza nervozității băiatului.

     — Taehyung, tu nu știi?

     — Ce să știu? întreabă privind-o.

     — Petrecerea asta este organizată de familia lui..

     — Ce?! Și eu acum aflu?!

     — Shht, calmează-te..

     — Cum să mă calmez? Nu pot să stau sub același acoperiș cu el! șoptește Taehyung nervos, pentru ca părinții lor să nu-l audă.

     — Sunt decât câteva ore.. Ignoră-l, te rog.

     — Nu știu ce se va întâmpla dacă vine la mai puțin de doi metri de mine.

     — Eu pot să vorbesc cu el?

     Întreabă fata după câteva momente, băiatul a privit-o lung.

     — Nu pot să-ți interzic, nu-i așa? Normal că poți..

     Irene și Taehyung au privit simultan înspre Jeongguk, văzându-l apropiindu-se de masa lor.