⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXXIX

     Mâna fină a băiatului a fost așezată peste cea mică a fetei care ținea cuțitul, tăind împreună tortul.

     Muzica aia enervantă iar a pornit în încăpere, tortul fiind luat pentru a fi distribuit fiecărei persoane.

     Tocmai ce dansul mirilor se terminase în urmă cu câteva minute, iar acum urmau să mănânce tortul de câteva etaje înălțime, apoi petrecerea avea să continue.

     Mirii s-au așezat la masă, Irene observând cum Jeongguk se holba la ea de minute în șir, până ce în încăpere au început să apară chelneri care aduceau farfurii, oamenii de pe ring așezându-se la mese.

     — Știi că încă nu-mi vine să cred că ești soția mea?

     Vocea dulce a băiatului și mâna lui pusă peste a ei au făcut-o să-și ia privirea de pe ring și s-o mute în ochii celui din stânga ei.

     — Încă cred că visez, pur și simplu este prea frumos să fie realitatea. Dar uite-ne, nimeni nu ne mai poate despărți.

     A zâmbit și i-a strâns ușor mâna, farfurii cu tort apărând în fața lor.

☆

     — O seară bună în continuare, și sper să fiți fericiți!

     Cuvintele astea erau tot ce Irene auzea de la majoritatea invitaților care plecau, simțindu-și pleoapele tot mai grele. Măcar seara asta se terminase.

     — Sigur ați obosit. Puteți să plecați dacă vreți, ne ocupăm noi de ce mai trebuie făcut.

     Cei doi și-au îndreptat privirea înspre Yoohyeon, Jeongguk aprobând.

     — Atunci noi vom pleca.

     — Bine, voi cere să ți se aducă mașina. vorbește domnul Jeon.

     Toți i-au privit zâmbind pe cei doi cum pleacă împreună, Jeongguk deschizând portiera pentru ca Irene să intre.

     S-a așezat și el pe scaunul șoferului, oftând obosit și pornind motorul, privind câteva secunde la inelul de pe degetul lui.

     Irene nu scotea niciun sunet, tot ce voia fiind să ajungă acasă și să se culce, ca mai apoi să se trezească din acest coșmar.

     S-a încruntat ușor când a văzut că au ajuns în fața vilei despre care Jeongguk a spus că va fi a lor, privindu-l cum coboară.

     A deschis portiera și a vrut să coboare, însă a tresărit ușor când brațele puternice ale băiatului au luat-o stil mireasă, roșcata ajungând la câțiva centimetri de fața brunetului, înghițind în sec.

     Cheile au fost luate de un om ce avea să parcheze mașina, Jeongguk scoțând cheia și introducând-o în broasca ușii, intrând în vila întunecată, care a fost imediat luminată de becuri.

     Fata a rămas ușor uimită când a văzut un covor de petale de trandafiri albi și roșii care duceau înspre capul scărilor, uitându-se înspre brunet.

     Irene se aștepta ca băiatul să o lase jos, însă s-a înșelat, Jeongguk urmând petalele și urcând în continuare scările cu ea în brațele lui.

     A apăsat clanța dormitorului în care au dormit și data trecută, acolo unde trandafirii se opreau. Roșcata a avut parte de altă surpriză când a văzut camera luminată doar de o lampă ce radia o lumină plăcută, iar în fața patului petalele de trandafiri formau cuvintele: te iubesc, înconjurate de lumânări parfumate.