⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XIII

     –– Astea.

     Ținuta aleasă de mama ei era un crop top cu model de tablă de șah, împreună cu niște pantaloni albi largi de firmă.

     –– Nu o să mă lași niciodată să mă îmbrac singură? șoptește ușor Irene, Mia privind-o.

     –– Îți dorești asta?

     –– Nu o să te fac de rușine, dacă asta crezi.. Voi purta doar ce am în dulap.

     –– Mâine îmi vei arăta ce vrei să porți, și vom vedea de acum încolo.

     A părăsit camera, Irene schimbându-se la cerința mamei ei. Azi era zi de liceu. Și de-abia a doua din cinci.

     După ce și-a aranjat părul și și-a făcut machiajul, a mângâiat-o ușor pe cățelușă pe burtă și a coborât, mama ei conducând-o afară din casă.

     Roșcata i-a făcut ușor cu mâna mamei ei, Mia răspunzându-i la gest, făcând ca un zâmbet să apară pe chipul fetei. Cu toate că este cum este, tot mama ei rămâne.

     Șoferul a lăsat-o în fața liceului, ea trecând prin toate privirile geloase până a ajuns în clasă.

     A zâmbit când și-a văzut colegul de bancă, Jeongguk ridicându-se și luând-o pe fată în brațe, sub privirile colegilor lor.

     –– Bună.

     –– Bună.

     I-a zâmbit și și-a lăsat ghiozdanul pe scaun, așezându-se și ea în bancă.

     –– Te simți bine?

     –– Sunt cu tine. De ce nu m-aș simți bine?

     Băiatul a zâmbit, privind cum profesorul intră în clasă.

☆

     –– Liberi. strigă profesorul, apoi părăsește clasa.

     Asta fusese ultima oră, elevii începând să-și strângă lucrurile.

     –– Hei Jeongguk. Văd că te înțelegi bine cu colega noastră. se aude vocea Yunei, Jeongguk întorcându-și privirea înspre ea.

     –– Mai bine decât îți poți imagina. Vreo problemă?

     –– Nu. Însă știi că ești singurul ei prieten?

     Irene și-a strâns caietul în pumn, fiind sătulă de comportamentul blondei.

     –– Ignor-o. spune Irene peste umăr și își bagă caietele în ghiozdan.

     –– Are dreptate. Ignoră-mă. Cine sunt eu în comparație cu fiica familiei Min?

     Jeongguk s-a apropiat de blondă, dându-i o șuviță de păr după ureche și apropiindu-și buzele de urechea ei, de care atârna un piercing. Toate privirile au fost ațintite asupra celor doi, fiind ochi și urechi la ce Jeongguk avea să spună.

     –– Nu știu cine ești, însă nici tu nu știi cine sunt. Și nici nu vrei să aflii. Nu știi de ce sunt în stare pentru fata asta. Să nu mai îndrăznești să te iei de ea, sau nu mai ai ce căuta în orașul ăsta. Zic asta pentru binele tău.

     Șoptește el și se îndepărtează, spulberând astfel speranțele tuturor fetelor ce puseseră ochii pe băiat, însă și curajul de a se mai lua de micuța Irene.

     A aruncat o privire în clasă, privindu-i pe toți cu subînțeles.

     I-a prins mâna roșcatei în a lui, ieșind amândoi din sală.

     Yuna a început să respire greoi, un motiv fiind că până acum își ținuse respirația, speriată de cuvintele băiatului.

     –– Gguk..

     Îi rostește fata numele vinovată, Jeongguk oprindu-se din mers și întorcându-se înspre roșcată.

     –– S-a întâmplat ceva?

     –– De ce ai făcut asta..? Nu era de-ajuns că părinții mei vor să le fiu superioară? Acum i-ai făcut pe toți să creadă că mă cred regina tuturor-

     –– Pentru că tu chiar ești o regină. Cu sau fără coroană. Nimeni nu trebuie să te trateze cu dispreț, pentru că tu nu ai o inimă rea. Tu ești cea mai bună persoană pe care o cunosc. Și printre cele mai valoroase. Nu vreau ca nimeni să se comporte așa cu tine, mai ales în prezența mea. Consider că nu am făcut nimic greșit.

     Irene a oftat, privind ușor în spate unde aproape toți colegii ei îi priveau, așteptând ca ea și băiatul să meargă în față pentru a putea ieși și ei.

     Au continuat să meargă până au ieșit din liceu, coborând scările.

     Jeongguk s-a întors înspre fată, ce avea privirea în pământ, gândul fiindu-i la ce s-a întâmplat azi. I-a ridicat ușor bărbia, privirile lor intersectându-se.

     –– Vreau să înțelegi cât de valoroasă ești pentru mine. Aș face orice pentru tine. I-aș pune pe toți la picioarele tale. Numai să-mi ceri.

     –– Dar eu nu vreau asta.. Eu vreau să fiu egală cu toată lumea.. Nu ne deosebim cu nimic. Toți suntem oameni. Toți suntem egali la drepturi. Numai banii ne deosebesc.. Și omenia, bineînțeles. Care în familia mea nu există..

     –– Tu nu mi-ai înțeles cuvintele.. Nu la asta m-am referit.

     –– Dar?

     A rămas șocată când buzele băiatului au fost presate peste ale ei, mâinile lui așezându-se pe chipul ei rotund.

     Mii de senzații s-au făcut simțite în corpul ei, inima ei începând să bată de trei ori mai tare decât ritmul ei normal.

     Primul ei sărut.. De fapt nu este încă un sărut pentru că nu i-a răspuns.

     Și-a închis și ea ochii vrăjită de dorința de a-i gusta buzele, și chiar când a vrut să-i răspundă sărutului, cineva s-a băgat între ei, luându-l pe Jeongguk de lângă fată și lovindu-l dur în față.

     Roșcatul a căzut pe asfaltul rece ținându-și mâna la nas, în timp ce șatenul s-a pus peste el continuând să îl lovească.

     –– Taehyung?! țipă Irene speriată, privind cum pumnii lui mari îi loveau fața celui de sub el.