⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXXIV

     — La mulți ani! Ce frumoasă ești! exclamă Jiwon îmbrățișând-o pe fată, lăsând apoi cadoul pe masa imensă special pusă pentru cadouri.

     — Mulțumesc! Sper să te distrezi.

     Jiwon a intrat în restaurantul aproape plin, decât câțiva invitați fiind lipsă.

     De aproape o oră, fata stătea și întâmpina invitații alături de familia ei, primind o grămadă de complimente despre aspectul și ținuta ei. Și tot de aproape o oră, Irene stătea cu inima la gură ca nu cumva să-l vadă pe Taehyung venind, iar acesta să le spună părinților ei ce s-a întâmplat între ei.

     Și-a scuturat capul și a privit în stânga ei, văzându-l pe Jeongguk împreună cu familia lui venind.

     S-a întors înspre el, brunetul admirându-i ținuta, apoi luând-o în brațe.

     — Încă o dată, la mulți ani. Ce frumoasă ești. spune după ce se desprinde din îmbrățișare.

     — Mulțumesc! Intră, voi veni și eu imediat.

     Băiatul a aprobat și a intrat zâmbitor în local, Irene întâmpinând și ultimii invitați, apoi intrând în sfârșit în încăperea imensă unde muzica aproape îți spărgea timpanele.

     Le-a zâmbit tuturor pe lângă care a trecut, ajungând la masa unde familia ei și familia lui Jeongguk se așezaseră, luând loc lângă brunet.

     — Îți place?

     — Ce să-mi placă? întreabă fata privind nedumerită în încăpere.

     — Petrecerea. spune zâmbind, Irene privindu-l întrebător. Și eu am ajutat la pregătirea ei. Totul va fi perfect, pe placul tău.

     — A da? întreabă uimită. Îmi place foarte mult. Mulțumesc.

     — Mă bucur.

     I-a luat mâna în a lui și a sărutat-o, văzând apoi cum chelnerii încep să aducă aperitivul.

☆

     Peste câteva ore, DJ-ul i-a invitat pe toți pe ring, muzica transformându-se din una liniștită în una lentă, unde cuplurile puteau dansa libere.

     Dar de ce este o astfel de muzică într-un loc care nu e nuntă, ci doar o simplă aniversare?

     Jeongguk s-a ridicat și a invitat-o pe Irene la dans, toți din încăpere privind înspre ei. Fata i-a prins mâna și s-a lăsat condusă în mijlocul ringului, fiind acompaniați de încă câteva perechi.

     Și-a pus mâinile pe umerii lui, mâinile lui plasându-se pe talia ei, începând să se miște împreună pe ritm.

     Băiatul privea atât de profund în ochii roșcatei, Irene zâmbindu-i adesea pentru că nu știa ce altceva ar putea să facă.

     Pe secundă ce trecea corpurile lor se apropiau mai tare, până când au ajuns să fie lipite, fețele lor fiind deasemenea aproape una de alta.

     După câteva minute de dans, un val de liniște a apărut în încăpere, Jeongguk apropiindu-și buzele de urechea fetei și șoptind:

     — Sper că-ți plac surprizele.

     S-a îndepărtat zâmbind, Irene privind înspre invitații care au format un cerc în jurul lor, apoi privind înspre băiatul care se așezase într-un genunchi în fața ei, scoțând de la spate o cutiuță roșie.

     Și-a deschis gura în șoc, înghițind în mod repetat în sec. Simțea cum un val de emoții au lovit-o dintr-o dată, inima ei bătând de trei ori mai tare.

     — Min Irene, fata visurilor mele. începe băiatul, inima lui Irene luând-o la goană. Suntem prieteni de când lumea, dar a trebuit să plec o perioadă și să te las singură. Dar m-am întors, și asta doar pentru tine. Și dacă voi mai pleca vreodată undeva, o voi face cu tine. De mulți ani aștept acest moment, și iată-l că a venit. Probabil sunt cel mai emoționat din încăpere, dar și cel mai fericit. Asta pentru că tu ești lumina ochilor mei, și stăpâna inimii mele. Mă simt foarte norocos pentru că te-am cunoscut, și am ajuns să te iubesc mai mult decât pe oricine în lume. Așa că te întreb, vrei să fii soția mea? Vrei să fii alături de mine la bine și la greu, până la moarte?

     Lacrimi au început să curgă din ochii fetei, toți așteptându-i răspunsul cu sufletul la gură. Aparent, toți înafară de ea știau de cererea în căsătorie.

     Erau cele mai frumoase cuvinte pe care le-a auzit în toată viața ei, și se emoționase mai tare ca niciodată.

     Putea vedea dorința și agitația din ochii lui Jeongguk, neștiind cum încă nu a leșinat de emoții.

     Gura i s-a deschis, însă nu a rostit nimic. A privit înspre mama ei care îi aștepta răspunsul, aceasta făcându-i semn să spună ceva.

     — Da, vreau. spune ea mimând un zâmbet.

     Toată sala a început să fluiere și să aplaude, Jeongguk luându-i mâna în a lui și punându-i inelul pe deget, după care i-a sărutat mâna. A înghițit în sec când băiatul i-a lăsat un sărut pe obraz, simțindu-i apoi brațele în jurul ei.

     A zâmbit slab și a privit prin încăpere, zâmbetul imediat ștergându-se de pe fața ei când a observat o figură cunoscută în mulțimea din fața ei.

     Privea șocată înspre chipul rece și trist al lui Taehyung, putând să-și simtă inima urlând de durere.

     Tocmai a rănit persoana la care ține cel mai mult..

     L-a văzut întorcându-i spatele și ieșind din încăpere, privind apoi înspre Jeongguk care se retrăsese din îmbrățișare.

     I-a simțit palmele pe obrajii ei, degetele lui ștergându-i lacrimile în timp ce muzica a înlocuit liniștea din local.

     — M-ai făcut cel mai fericit om de pe planetă! La mulți ani, prințesa mea.

     — Poți să aștepți 5 minute? Vin imediat.

     Spune fata și pleacă în direcția unde l-a văzut pe Taehyung, ieșind din local și fugind înspre el.

     I-a prins brațul chiar înainte ca băiatul să iasă din curte, șatenul întorcându-se înspre ea și smucindu-se de lângă ea.

     — Ce naiba mai vrei?

     Vocea lui a avut grijă să înghețe fiecare celulă din corpul fetei, Irene neavând timp să răspundă că Taehyung iar a început să vorbească.

     — Cum îndrăznești să vii după mine, când tocmai i-ai spus 'da' altui bărbat? Cine te crezi?

     Fata a înghițit încă o dată în sec, lacrimi curgând pe obrajii ei.

     — Ești exact ca părinții tăi, o falsă! O marionetă! De ce naiba m-ai făcut să-mi fac speranțe când tu te gândeai la el? De ce?!