⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXXVIII

     — Poate că nu ajungeam să te iubesc atât de tare dacă îmi spuneai de la început. Așa că te întreb: de ce?

     Irene nu a mai rezistat, așa că doar a sărit în brațele băiatului, luându-l prin surprindere. Nu a avut timp să reacționeze că imediat a auzit vocea plânsă a fetei.

     — Știu câte am făcut, dar nu mai pot schimba nimic.. Niciodată nu voi uita binele pe care mi l-ai făcut. Dar te rog, nu mă mai căuta. Uită-mă.

     S-a despărțit din îmbrățișare și ca fulgerul a luat-o în brațe pe Tarra, plecând din locul ăla.

     Nu s-a oprit nici atunci când a auzit vocea băiatului strigând-o, fugind în timp ce plângea până a ieșit din aria lui vizuală.

     A lăsat-o jos pe Tarra și a continuat să meargă cu pași repezi spre casă, târând cățelușa după ea. Lacrimile aveau să-i înghețe pe obraji dacă nu se grăbea.

     A trântit ușa, fiind întâmpinată de May, căreia i-a înmânat lesa și înainte de a urca la etaj a spus:

     — Dă-i de mâncare și joacă-te cu ea puțin.

     Era pentru prima dată când o abandona în brațele altcuiva, însă golul pe care îl simțea în stomac o făcea să vrea să stea toată noaptea și să plângă. Se simțea atât de vinovată. Se simțea ca o proastă. De ce e atât de slabă în fața părinților ei? De ce cedează mereu și îi lasă să-i distrugă viața?

     Așa a fost învățată. Trăia după regulile mamei ei, și niciodată nu le-a încălcat. Niciodată nu a întrebat de ce trebuie să facă aia sau aia. Doar s-a conformat.

     Dar până aici. Mâine are nuntă. Nu mai poate să fie împreună în niciun fel cu Taehyung.. Totul s-a distrus.

     De ce destinul i l-a dat pe Taehyung? Deja știa ce e durerea. Dar nu știa ce e iubirea față de o persoană. Nu știa ce înseamnă să plângi de dorul cuiva..

     Dar acum cale de întoarcere nu mai e.. Taehyung nu va mai avea vreodată încredere în ea, și îi e mai bine fără ea.

     Iar dacă nu-l va putea uita prin nici o metodă, va trăi suferind și urându-i și mai tare pe părinții ei, pentru că altceva nu poate să facă..

☆

     — A sosit ziua cea mare! exclamă Mia intrând în încăperea fetei, văzând-o pe Irene aranjându-și părul.

     Urma să meargă împreună la manichiură și la salon, ca mai apoi să îmbrace rochia pe care încă nu a văzut-o și să pornească înspre restaurant.

     Cum fata nu a acceptat alte obiceiuri specifice, doar cununia civilă se va desfășura, împreună cu o petrecere mare la un restaurant luxos de-al soților Jeon.

     A urmat-o în liniște pe mama ei, mergând pe rând la fiecare programare pe care o avea, întorcându-se apoi acasă unde avea să fie machiată și de unde avea să-și îmbrace rochia de mireasă.

     Pe drum au luat-o și pe Yoohyeon, ajungând la vilă unde le aștepta make-up artistul la care și-au făcut programarea.

     Mia și Yoohyeon așteptau cu nerăbdare să vadă micuța operă de artă ce avea să fie realizată pe fața roșcatei.

     — Am terminat. se aude vocea femeii, Irene ridicându-se de pe scaun.

     — Strălucești! exclamă Yoohyeon uimită, mergând în fața fetei.