⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XIV

     –– Taehyung?! țipă Irene speriată, privind cum pumnii lui mari îi loveau fața celui de sub el.

     După câteva lovituri dure, Jeongguk a reușit să îl lovească pe Taehyung, ridicându-se în fața lui și lovindu-l cu putere, făcând astfel schimb de roluri.

     Lacrimile curgeau ca o cascadă pe chipul fetei, neștiind ce ar trebui să facă.. Nu era de folos dacă se băga între ei, riscând să primească vreo lovitură destul de dură, iar forța ei nu era nici pe sfertul sfertului din forța celor doi.

     Niciodată nu s-ar fi gândit că cineva s-ar putea bate în halul ăsta.. pentru ea..

     Niciodată nu a fost martoră la o bătaie, și mâinile îi tremurau incontrolabil văzând cum cei doi își schimbau pumni zdraveni, anumite părinți ale feței sângerându-le excesiv.

     Cum nu era acceptabil ca oamenii să treacă pe lângă ei fără să acționeze, câțiva bărbați s-au băgat între cei doi, cu greu reușind să-i despartă.

     –– Tu cine dracu' ești?! țipă Jeongguk vrând să înainteze înspre Taehyung, însă câțiva bărbați îl țineau.

     –– Sunt coșmarul vieții tale de acum! Așa să mă știi! spune Taehyung trecându-și mâna pe sub nas, privindu-și apoi mâna plină de sânge. Cu ce curaj o săruți pe Irene? Cine te crezi?!

     –– Ține minte: Jeon Jeongguk. O să auzi des numele ăsta, începând din momentul ăsta.

     –– O să regreți amarnic ce ai făcut, băiețel. Îți jur că dacă te mai văd în preajma ei, voi avea grijă să nu fie liber niciun spital din Coreea, pentru a te putea vindeca de ce o să pățești.

     –– Tu nu știi cu cine te-ai pus, însă o să am grijă să-și știe fiecare locul. Ne mai întâlnim noi.

     Taehyung i-a dat pe toți la o parte nervos, prinzându-i brutal brațul fetei și trăgând-o după el.

     –– Ia mâna de pe Irene sau o să rămâi fără ea, idiotule! Cine ești tu să o iei cu forța? strigă Jeongguk în urma celor doi, fiind încă ținut de câțiva bărbați pentru a nu se putea duce după cei doi.

     –– Dați-mi drumul sau voi avea grijă să nu mai găsiți loc de muncă în Coreea! țipă el din nou, apoi scuipă sânge.

     Imediat ce toți s-au îndepărtat de el, Jeongguk a căzut pe asfalt, ținându-și strâns mâna pe abdomen. A gemut lung de durere, simțind cum tot sângele de corp i s-a strâns în gură.

     A început să tușească sânge, amețeala lovindu-l pe neașteptate în timp ce începea să vadă în ceață lumea din jurul lui.

     –– V-Vreau la spital.. murmură el atingându-și cu o mână fața ce îi sângera în patru locuri diferite, acestea fiind nasul, buzele, tâmpla și zona de deasupra ochiului.

☆

     –– T-Taehyung.. spune Irene în timp ce Taehyung o trăgea cu putere departe de acel loc, ea privind în continuare în spate.

     –– Taci, Irene! Taci! spune el printre dinți, strângându-i și mai tare încheietura fetei.

     Irene simțea cum mai avea puțin și încheietura îi era ruptă de băiat, forța cu care o strângea și cu care o trăgea fiind prea dureroasă pentru limitele ei.

     Au ajuns la mașina băiatului, el făcându-i vânt înspre portiera de lângă șofer, fata privindu-l plângând.

     –– Intră. spune el făcând semn înspre mașină, părul acoperindu-i ochii.

     –– Jeong-

     –– Să nu te mai prind că îi rostești numele! țipă Taehyung dintr-o dată, Irene tresărind puternic.

     Fata a intrat rapid în mașină, văzând starea în care Taehyung se afla.

     Corpul încă îi tremura, iar ea plângea incontrolabil. A văzut cum cei doi se loveau atât de puternic încât pumnii și hainele lor sunt pătate de sânge..

     L-a văzut pe Taehyung vrând să vină la volan, însă s-a oprit și și-a sprijinit o mână de capotă, cu cealaltă strângându-și ușor abdomenul.

     A strâns din dinți și a înaintat ușor, deschizând ușa și așezându-se pe locul șoferului, Irene privindu-l.

     După puțin timp l-a văzut vomitând sânge pe asfalt, ochind imediat niște șervețele pe bordul mașinii.

     A luat cutia și a început să scoată mai multe, întinzându-le înspre Taehyung, care i-a dat peste mână și a trântit portiera.

     Alte lacrimi au început să curgă din ochii roșii de plâns ai fetei, nefiind obișnuită cu așa ceva.. Să țipe cineva așa la ea sau să o bruscheze așa.. Nu i s-a întâmplat niciodată..

     Băiatul și-a sprijinit capul de volan, ținându-și mâinile pe abdomen.

     –– M-am întrebat cum te simți după întâmplarea de ieri, m-am întrebat dacă ești mai bine. Dacă te-ai mai gândit la asta sau ai trecut peste. Am venit să te iau și să te scap pentru o vreme de toate gândurile rele, însă tu.. Tu ce ai făcut? întreabă el cu o voce răgușită, mutându-și privirea în ochii ei. Eram așa fericit că o să te văd din nou, însă am simțit că ceva se rupe în mine când te-am văzut sărutându-te cu cretinul ăla. După tot ce am făcut pentru tine.. Meritam asta?

     Irene îl privea continuând să verse lacrimi, neputând să privească chipul aproape distrus și plin de sânge al băiatului..

     E numai vina ei..

     A îndreptat mâna ce îi tremura înspre el, cu gândul de a-i prinde mâna în a ei, însă vocea lui dură s-a auzit din nou.

     –– Nu mă atinge. Nu face nimic. Nu vorbi cu mine. Lasă-mă acum.

     Îl durea așa tare corpul.. Primise lovituri dure în față și abdomen. Simțea cum stomacul i-a fost întors pe dos.

     Irene a continuat să plângă, făcându-se mică pe scaunul ei. Îi venea să își dea pumni în cap pentru ce s-a întâmplat.. Cei doi s-au bătut atât de violent, numai din vina ei..

     Negreșit va afla și mama ei întâmplarea, iar când o va face va fi sigură că o va distruge.. O va sfâșia și o va pedepsi pe viață..

     A început să plângă zgomotos, acoperindu-și gura cu mâna.

     Taehyung și-a scos cheile cu ultimele puteri, băgându-le în contact și pornind mașina.

     A apăsat brusc pe pedală, scoțând mașina din parcare. A demarat în trombă pe șosea, Irene privindu-l cu colțul ochiului.

     Mâinile îi tremurau incontrolabil, Taehyung ajungând pe strada unde casa lui Irene era.

     –– D-De ce am v-venit aici? se bâlbâie ea speriată.

     –– Coboară. spune Taehyung oprind mașina la câțiva metri de porțile vilei.