⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXIX

     — Bună. La mulți ani!

     — Bună! Mulțumesc pentru că ai venit!

     Cele două fete și-au pupat reciproc obrajii apoi s-au îmbrățișat scurt, Jiwoo luând cadoul cu zâmbetul pe buze.

     — Ai venit printre primii. Mai sunt persoane de venit. Dacă nu te superi, poți sta să le întâmpini cu mine, sau te poți plimba. Poți să bei ceva. îi sugerează blondina.

     — Te las pe tine să îi întâmpini. Eu voi fi pe undeva pe aici. Aștept să înceapă petrecerea.

     Și-au zâmbit reciproc iar Jiwoo s-a dus numaidecât înspre ușa pe care au intrat alți invitați, Irene oftând și înaintând înspre o masă din încăperea imensă, așezându-se la ea.

     — Doriți să comandați ceva?

     Apare lângă ea un chelner, Irene negând zâmbind. Acesta a făcut o plecăciune și s-a retras, roșcata privind la cum localul se umple rapid, muzica pornind la un volum mai mic.

     Într-o jumătate de oră localul a fost plin ochi, Irene găsindu-și locul la masa sărbătoritei alături de alte prietene de ale ei.

     — Jiwoo, vino să întâmpini pe cineva. o strigă un băiat, Jiwoo ridicându-se de la masă.

     — Vin imediat, fetelor.

     Irene a luat o gură din limonada ei în timp ce a privit cum Jiwoo se îndepărtează, privind apoi prin încăpere. Era al naibii de deranjată de privirile masculine ce erau blocate pe corpul ei, având în vedere că aici era cald ca naiba, iar ea a fost nevoită să-și dea cardiganul jos.

     În timp ce încerca să treacă cu vederea de anumite priviri perverse, ochii i-au rămas blocați pe o anumită persoană ce tocmai ajunsese, deschizându-și ușor gura în șoc.

     Taehyung privea serios în direcția ei, trecând cu pași mici prin mulțime pentru a putea ajunge la fată.

     Irene s-a ridicat numaidecât de pe scaun, și fără să-i pese de persoanele a căror atenție a captat, a început să alerge grăbită în direcția opusă lui, privind adesea în spate.

     Într-un moment de neatenție s-a ciocnit de cineva, încât era cât pe aci să-și piardă echilibrul. Și-a ridicat privirea înspre roșcat, văzându-i părul ciufulit.

     — Ai grijă pe unde mergi, dulceață. Data viitoare vei intra în altceva de-al meu.

     — Dispari până nu ajungi la spital, Jimin. Ai timp 5 secunde.

     Se aude vocea dură a lui Taehyung din spatele fetei, Jimin privindu-l amuzat.

     — Ce este, Taehyungie? Nu parcă v-ați despărțit?

     — Dacă nu pleci, vei mânca bătaie cum nu ai făcut-o niciodată.

     Irene a plecat imediat de lângă cei doi, găsind momentul perfect să o facă pentru că Taehyung era ocupat cu Jimin.

     Nu voia să vorbească cu el.. Nu avea ce să-i explice, dacă a aflat că se va căsători cu Jeongguk.. Era cel mai bine pentru ea să-l evite.

     A ajuns pe un coridor slab luminat, privind speriată în jur și deschizând prima ușă pe care a văzut-o, pe dreapta.

     Încăperea în care intrase era mult mai slab luminată decât coridorul, lumina fiind una liniștită și sumbră, de o culoare movalie.

     S-a întors înspre ușă pentru a o încuia, însă a observat că cheia nu era în broască. S-a dat câțiva pași în spate când aceasta s-a crăpat puțin, înăuntrul camerei pășind Taehyung.

     A înghițit în sec când l-a văzut scoțând cheia din buzunar și încuind ușa, făcând apoi contact vizual cu ochii lui negri, chiar dacă nu îi putea vedea prea bine din cauza distanței și a luminii.

     Pașii lui apăsați și lenți s-au auzit venind înspre roșcată, inima lui Irene mărindu-și bătăile, mai că îi ieșea din piept.

     A tresărit când s-a lipit de peretele de lângă pat, lovind ușor cu mâna lampa ce era așezată pe noptiera de lângă.

     Taehyung a ajuns în fața ei, ținându-și mâinile în buzunarele blugilor ce se mulau pe corpul lui într-un mod al naibii de excitant.

     S-au privit fără a spune ceva preț de câteva secunde bune, băiatul privind în jos la decolteul ei și la burta ei ce cobora și urca într-un mod nebunesc.

     Irene și-a mușcat buza când l-a văzut făcând încă un pas înspre ea, acum ajungând să fie la câțiva centimetri de el.

     — Nu zici nimic?

     Vocea lui joasă i-a încântat urechile, fata negând printr-o mișcare a capului.

     — Atunci îți voi spune ceva, iar tu vei răspunde. În funcție de răspunsul tău, voi decide dacă îți dau cheia ușii și te las să pleci, sau nu.

     Fata și-a arcuit speriată sprâncenele, neștiind ce urmează să spună.

     — Uită-te în ochii mei și spune-mi că nu mă iubești.

     A făcut și ultimul pas înspre ea, acum corpurile lor fiind lipite.

     Irene și-a deschis șocată gura, mutându-și privirea din ochii lui, ochii ei umezindu-se.

     Și-a simțit bărbia ridicată de degetele lui lungi, înghițind în sec din nou și din nou.

     — Hai, ce e atât de greu?

     — Nu pot să o fac.. șoptește ea, lacrimi curgând din ochii ei.

     — Așa credeam și eu.

     A tresărit puternic când i-a simțit buzele moi peste ale ei, mâinile lui ajungând pe talia ei subțire, trăgând-o mai aproape de el.

     Lacrimi au format un ocean pe chipul ei când și-a închis ochii, neștiind cum ar trebui să reacționeze.. Tot corpul îi tremura, fiecare celulă din corpul ei o luase razna..

     Primind comenzi de la inima ei, ci nu de la creierul ei, mâinile ei și-au găsit locul pe chipul șatenului, răspunzând sărutului.

     Nu știa de ce a făcut-o, și nici nu voia să se gândească la ce urmează să se întâmple între ei, tot ce contează acum fiind doar persoana care îi săruta buzele într-un mod atât de tandru, simțind cum fluturii din stomacul ei au luat-o razna.

     A început să-i mângâie talia, mușcându-i buza pentru a putea intra în lăcașul ei cald, întâlnindu-i limba.

     La câteva secunde după ce picioarele ei i-au înconjurat bazinul, s-au despărțit din sărut, unindu-și frunțile. Priveau unul în ochii celuilalt, respirațiile lor rapide lovindu-se una de alta.

     Au rămas tăcuți, fata stând suspendată în brațele lui puternice în timp ce lacrimi încă mai alunecau pe obrajii ei.

     — Pentru acest răspuns din partea ta, cheia va rămâne la mine un timp. Timp în care îți voi demonstra cât te iubesc, iar tu vei răspunde sentimentului cum ai făcut până acum.

     Spune și o așează cu grijă pe pat, el fiind deasupra ei..

☆

pot deduce că (,) cartea asta nu este pe placul vostru, chiar dacă aleg să o continui pentru că am muncit mult la ea, ca la orice carte, și este sigura carte postată căreia să zicem că îi știu finalul. însă le mulțumesc persoanelor care comentează și votează, pentru că ele mă motivează să o continui 💙