Consequences // FINALIZATĂ //

|| O amintire ||

|| O amintire ||

Erdal

Când am avut primul nostru copil, Elisse și cu mine am fost cei mai fericiți oameni. Era al nostru, iar noi nu ne puteam stăvili emoțiile.

—Îți vine să crezi? m-a întrebat într-o noapte după ce l-a alăptat și la adormit și după ce a hrănit-o pe Elisa. Se comporta la fel cu amândoi copiii, deși unul nu era al ei. Nici măcar al meu nu era. Avem doi copilași, Erdal! a rostit cu emoție în glas. Ea era cea mai bună mamă pe care o puteam alege pentru copiii mei.

—Te iubesc atât de mult, Elisse! i-am spus și am tras-o într-o îmbrățișare, simțind oasele fragile în mâinile mele. Deși pe timpul sarcinii luase în greutate, era încă slabă. Atât de mică în îmbrățișarea mea puternică. Atât de mică și totuși, reușise să îmi intre pe sub piele. Atât de mică și totuși, a mea.

—Mă gâdili! a șoptit ea când m-am aplecat să îi sărut gatul. Barba nerasă îi făcea pielea să se irite. Cum puteam să uit asta? Mereu spunea mă gâdili în locul cuvintelor mă iriți.

—Îmi pare rău! i-am șoptit și mi-a prins chipul în palme, apoi s-a ridicat pe vârfuri și m-a privit în ochi. 

—Am o idee! mi-a spus și a zâmbit ștrengărește în colțul gurii. Îmi amintesc și astăzi acel zambet. Cum aș putea să îl uit, când a fost singurul meu medicament?

—Ce îți mai trece prin cap acum? m-am strâmbat la ea și m-a prins de mână, conducându-mă spre baie. Încă mai simt atingerea blajină a mâinii ei.

—Vreau să te bărbieresc! a șoptit când am ajuns în baie și m-a împins să mă așez pe marginea căzii. I-am zâmbit și am ridicat o sprânceană, trăgând-o în brațele mele. Mi-am lipit urechea de pieptul ei și i-am ascultat inima cum bate. Inima care a bătut pentru mine.

A scos lucrurile mele din dulăpior și am primit-o cum, atentă, urmează pașii pe care eu îi urmam de atâtea ori. Și o iubeam. O iubeam atât de mult pentru ceea ce însemna ea și pentru tot ce făcea în relația noastră.

Mâna ei micuță îmi atingea chipul și mă făcea să tremure așa cum nu o făcuse niciodată. Toată relația noastră era atât de naturală încât părea că ne-am născut împreună.

—Hau! a mârâit și am mușcat-o de deget, iar ea a tresărit, apoi a izbucnit în râs, ciupindu-mă de nas.

De când mă întorsesem În viața ei, nimic nu mai putea să ne despartă. Așteptam cu atâta dragoste să ies de la spital și să ajung acasă la ea. Așteptam cu atâta nerăbdare să fac dragoste cu ea și cu fiecare atingere, Elisse se întipărea și mai mult pe trupul meu, iar eu pe al ei.

O învățasem să își cunoască propriul trup și să se bucure de plăcere când facem dragoste. O inițiasem în atât de multe taine și o făceam a mea în atâtea moduri iar ea, se supunea și se lăsa cuprinsă în mrejele mele fără nici o teamă.

—Ai idee cât mă înnebunește să stau atât de aproape de sânii tăi? am întrebat-o și a roșit. Deși eram de atâta timp împreună, ea încă nu se familiarizase cu glumele mele.

—Stai cuminte, Erdal, nebunule! a șoptit încât abia am auzit-o. Știam că nu pot să mă bucur de sânii ei. Atunci fiul meu avea acces la sânii ei, iar eu trebuia să îmi pun pofta în cui.