Consequences // FINALIZATĂ //

Al patrulea capitol.

Al patrulea capitol

Tocmai ieșisem de la liceu. Afară ploua torențial, iar umbrela mea părea că o să se rupă în fiecare clipă, dar nu îmi păsa. Iubeam ploaia atât de mult încât atunci când eram mai mică, m-am ales cu o pneumonie după un joc lung printre stropii reci ai unei ploi de noiembrie.

Am înjurat în barbă când un camion a trecut pe lângă mine și m-a udat din cap până în picioare, apoi mi-am continuat drumul, arătând ca o pisică plouată, spre stația de autobuz.

—Elisse! m-a atins cineva pe umăr și urechile au început să mă doară la auzul glasului lui Nicolaus, în timp ce parfumul lui ieftin alaturi de mirosul a tutun și transpirație mă înecau.

Inima a început să îmi bată mai tare atunci și picioarele îmi tremurau. Ce căuta iar acolo? Ce voia?

—Ce naiba vrei? eram răgușită și vocea îmi tremura. Mi-era frică de el. Îl uram.

—Pe tine, iubito! m-a tras până ce spatele mi-a ajuns lipit de pieptul lui și mi-era scârbă de atingerea aia. Știi bine că nu scapi! mi-a vorbit în ureche.

Oamenii de pe stradă parcă nici nu ne observau. Parcă pentru ei, eram invizibili.

—Dacă nu îmi dai drumul, am să țip! l-am avertizat și am simțit cum mâna lui stânga urcă pe gâtul meu și cum mă strânge ușor.

—Numai să țipi, m-a strâns mai tare, și îți rup gâtul, iubito! a continuat el.

Cât de proastă să fi fost atunci de nu am țipat? Ce dracu îmi putea face javra aia de doi bani?

—Ce vrei, Nicolaus, ce îți dau să mă lași odată în pace? am început să plâng. Era un simplu copil vulnerabil.

—Prietena ta...Bayra...Bayda sau cum dracului o cheamă... arată bine!

Și de aici a început greșeala care mi-a distrus singura prietenie adevărată , dar care m-a ajutat, într-un fel sau altul, să scap de Nicolaus.

—Să nu îndrăznești! i-am spus. De ce naiba nimeni nu îmi sărea în ajutor.

—Nu te mai uita așa, javră, lumea crede că suntem un cuplu de îndrăgostiți! mi-a spus atunci și am înghițit în sec.

Îl întâlnisem pe Nicolaus la nașa mea în oraș când îmi petreceam vacantele ce vară acolo. Și nu părea deloc să fie un băiat rău, dar la naiba, acum realizez și eu cât de mult înșeală aparențele.

E băiatul care m-a adormit cu ceva într-o băutură și care a făcut să pară că m-a abuzat sexual, dar nu a făcut-o. Măcar atât de puțină demnitate să fi avut și el. Din vina lui, mi-a fost scârbă de mine atâția ani. Credeam că sunt o târfă care s-a culcat cu un bărbat fără să își dea seama. Și cât m-am bucurat când am aflat că nu s-a întâmplat asta.

—Dacă îmi faci legătura cu prietena ta, nu se va mai întâmpla ce s-a întâmplat atunci! mi-a spus și mi-a dat drumul. M-am înecat și umbrela mi-a căzut din mâini, iar ploaia a început să mă lovească din plin.

—Nu fac asta! i-am răspuns și l-am privit cum stătea în fața mea. Înalt și impunător cu o privire care și astăzi îmi dă coșmaruri.

—Atunci, o să fiu nevoit să te droghez și să mă culc cu tine! mi-a răspuns sec. Ai numai o zi să te gândești la asta, Elisse! a spus și a plecat, băgându-și mâinile în buzunarele pantalonilor ponosiți pe care îi purta.