Consequences // FINALIZATĂ //

Al douăzeci și unulea capitol.

   Al douăzeci și unulea capitol.

Anul nou l-am făcut tot la bunicii mei și, dacă la început părea să fie unul obișnuit, noaptea a devenit o parte din mine, ceva ce și astăzi are o amprentă asupra sufletului meu și care a accentuat iubirea mea pentru Erdal.

Mama credea în toate superstițiile cu sărutul de la miezul nopții sub focul de artificii. Am visat să fac asta tot timpul și în anul în care Erdal a decis să apară în viața mea, totul s-a schimbat.

Am stat și am meditat asupra a ceea ce se întâmplase în anul care avea să se sfârșească într-o fracțiune de secundă. Îmi venea să plâng pentru că știam că momentele nu or să se mai întoarcă și că aș putea suferii, dar tot ce se întâmplase până atunci … avusese o amprentă asupra mea. Nu credeam că o să iubesc pe cineva atât de mult până nu a apărut Erdal. Nu credeam că inima mea o să bată atât de tare pentru cineva, dar el mi-a demonstrat contrariul. Nu știam că o să mă doară atât de tare să iubesc, dar la naiba, fiecare sărut și fiecare atingere a lui făceau durerea să se estompeze și îmi umpleau sufletul de iubire și dorință.

Prima mea relație m-a schimbat, dar nu în rău. M-a făcut să plâng de bucurie și să iubesc nebunește, să urăsc din totul sufletul, dar să iubesc în același timp. Prima mea dragoste a fost Erdal și mi-ar fi părut rău dacă nu îl întâlneam pentru că a dărâmat fiecare zid nenorocit pe care alții îl puneau în jurul meu și m-a reconstruit după bunul lui plac. Erdal mi-a schimbat viața și dragostea mea pentru el nu a încetat niciodată, ci a devenit din ce în ce mai puternică.

Mă durea să îl văd lângă Lydia, dar ce putere aveam eu? Mă durea să știu că dormea noaptea lângă ea, dar ce puteam să fac? Am fost o tâmpită că n-am acceptat de la început să spunem adevărul, dar mi-era teamă!

La masă, stătea în fața mea, dar n-avem curajul să îl privesc pentru că era lângă ea. Cum as fi reacționat? Numai Erdal știa atât de bine ce puterea avea și încă are asupra reacțiilor mele și, dacă l-aș fi privit în ochi în timp ce era lângă Lydia, inima mea ar fi luat-o la galop și aș fi izbucnit în lacrimi.

—A mai trecut un an și tu tot nu ți-ai făcut iubit, Elisse? m-a tachinat Lydia. O făcea intenționat. O făcea pentru că știa că nu o să am ce să îi răspund și pentru că știa de Erdal. O făcea pentru că era o scorpie idioată și pentru că mă ura.

—Sincer, nu înțeleg de ce îți pasă! am pufnit și imediat cineva a sunat la ușă.

—Probabil sunt nașii mei! s-a ridicat Lydia și și-a aranjat rochia vișinie. Era atât de frumoasă și aveam impresia că visez și că Erdal nu s-ar uita la mine, dar privirea lui calmă îmi alunga fiecare gând urât.

Fiul familiei, Arthur Thomas, se comporta atent cu mine încă de când a intrat în casă și s-a prezentat, iar asta mă făcea să fiu agitată. Erdal ne urmărea cu privirea și își încleșta tot mai des maxilarul, strângându-și pumnul din orice. Puteam să jur că o să răbufnească, că o să zică ceva, dar nu a făcut-o. Nu atunci, în fața tuturor.

Lydia i-a trimis pe frații și oe verișorii mei în altă cameră să se joace, apoi și-a îndreptat atenția asupra mea.

—De ce nu te duci tu cu Arthur în cameră să vă uitați la un film? Nu e mult mai bine decât să stați aici cu adulții? a vorbit ea și Erdal a tușit, dar nimeni nu l-a luat în seamă, în afară de Lydia.

Arthur m-a privit fix. Mă speria modul în care se uita la mine și pur și simplu nu îl voiam prin preajmă. Nu voiam să îmi petrec timpul cu el. Singurul bărbat cu care aș fi stat continuu, era Erdal.

—Sună bine! a spus Arthur.

—Sau nu! am răspuns, dar mama a țâțâit și mi-a făcut semn să mă duc cu el.