Consequences // FINALIZATĂ //

Al treizeci și unulea capitol.

  Al treizeci și unulea capitol.

Fără să îmi pot controla gândurile, m-am dus la Erdal acasă, la noi acasă.  Trebuia să îl ascult, să îl las să îmi reconstruiască inima pe care mi-o doborâse cu plecarea lui. Și aveam să îl cred. Ca de fiecare dată, Erdal avea să mă recucerească.

M-am trezit stând în fața ușii lui și inima îmi bătea cu putere. Eram pregătită să îl ascult, să îl las să îmi spună aceleași minciuni ca de fiecare dată și să mă facă să îmi doresc cu ardoare să mă sărute.

Și am bătut la ușă, ascunzându-mi chipul în gulerul hainei pe care o purtam. Mi-am strâns pumnii pe lângă corp și am așteptat.

Când a deschis ușa, mi-am simțit respirația oprită și inima a început să îmi bată atât de tare încât credeam că o poate auzi. Purta blugi, veșnicii lui blugi albaștrii, și un pulover negru, iar părul îi era răvășit. Ochii lui mă fixau ca de fiecare dată și mă făceau să tânjesc după sărutarea lui. Abia atunci am conștientizat că Erdal al meu chiar se întorsese și totul avea să se schimbe. Era atât de calm și privirea lui atât de... intensă încât am crezut că o să leșin de emoții.

—Elisse! a zâmbit și și-a mușcat buza de jos, trecându-și o mână prin păr. Nu mă așteptam să...

—Să vin aici? am chicotit și s-a sprijinit cu spatele de tocul ușii, băgându-și mâinile în buzunar. Același obiceiuri, același bărbat care mă făcuse să mă îndrăgostesc iremediabil și să îl iubesc pentru toată viața mea.

—Intrii? m-a întrebat și am ridicat din umeri, privind casa. Casa care a fost martora primei noastre nopți de dragoste. Casa unde eu și el, ne-am unit trupurile și inimile noastre au bătut atât de intens, apropiate.

—Nu știu...

—Hai să stăm în curte. Am un leagăn în spatele casei! a zâmbit și a închis ușa după el. De ce avea asemenea efect asupra mea când trebuia să îl urăsc din tot sufletul meu?

Și am mers spre leagăn. Pașii lui erau mici, timizi și stătea atât de aproape de mine încât simțeam că în orice clipă, mâna lui ar putea să o atingă pe a mea.

Ne-am așezat pe leagănul din lemn și mi-am dat capul pe spate, închizând ochii. Chiar eram pregătită să îl ascult?

—Unde e Elisa? m-am trezit că îl întreb și a zâmbit.

—E la grădiniță! a ridicat din umeri și și-a aprins o țigară. Ca de fiecare dată, gesturile lui erau calme, atât de precise și unice.

—Ai...ai spus că vrei să îmi povestești tot, Erdal, sunt aici să te ascult! m-am întors spre el și m-a privit atât de adânc încât mi-am auzit inima explodând de dorință. Voiam atât de tare să mă sărute și să mă facă să îl iert. Îmi era dor de el.

—Îți mulțumesc că îmi dai ocazia să o fac! a oftat și a mai tras un fum din țigară, apoi a aruncat-o în iarbă, privindu-mă pe sub coada ochiului. O făcea intenționat, ca la început.

M-am ridicat, vrând să iau chiștocul din iarbă, dar mi-a prins mâna și m-a oprit. Atingerea lui mi-a străfulgerat întreg trupul și mi-a făcut obrajii să ia foc. De ce nu mă puteam controla în preajma lui.

—Îl ridic eu! a pufnit ușor și s-a aplecat, băgând chiștocul în buzunarul pantalonilor, apoi, stând încă la nivelul solului, s-a întors spre mine. Și-a pus mâinile pe genunchii mei, apoi m-a privit. Îmi pare rău, Elisse, dar după ce s-a întâmplat cu Lydia...Bruce și restul mi-au spus să nu îndrăznesc să mă întorc și ... Am crezut că m-ai uitat, iubito, că ți-ai găsit un băiat mai bun și că nu are rost să vin să te distrug! a oftat și și-a plecat privirea.