Consequences // FINALIZATĂ //

Al șaptesprezecelea capitol.

       Al șaptesprezecelea capitol.

—Erdal…cât mă bucur să vă văd! a zâmbit bătrânul preot când a deschis ușa. Cu ce ocazie pe la mine? a întrebat el și bărbatul de lângă mine m-a prins într-o îmbrățișare strânsă. Era normal să mă simt atât de bine când el mă îmbrățișa?

—Aveam nevoie de liniște și ne-am gândit să te vizităm în seara asta! îi explică el.

—Mă bucur! ne-a zâmbit și ne-a făcut loc să intrăm în casă. Sunteți mereu bineveniți în casa mea, copii! a continuat el. În hol, erau câteva bagaje.

—Pleci undeva? îl întrebă Erdal ușor încruntat.

—Plec câteva zile din oraș! zâmbi el. Mi se părea că îmbătrânise atât de mult de când îl văzusem ultima dată.

—Am înțeles.

—Vă e foame? a întrebat el. Îmi amintea, oarecum, de bunicul meu.

—Da! a zâmbit Erdal și m-a ajutat să îmi scot geaca.

—Mergeți în sufragerie. Tocmai am terminat de făcut o supă de legume. Imediat vă aduc! a zâmbit el.

Erdal mi-a tras scaunul, apoi s-a așezat lângă mine. Eram agitată și tot dădeam din picior. Și-a pus mâna pe coapsa mea, în încercarea de a mă calma.

—Ești bine, iubito? a zâmbit în colțul gurii. Cum putea să arate atât de … calm când eu mă topeam sub atingerile lui? Cum putea să zâmbească și să își stăpânească pornirile când eu eram atât de agitată?

—Mhm…

—Elisse, ce s-a întâmplat? Vrei să mergem acasă? a zâmbit el și și-a tras scaunul mai aproape de al meu.

Am dat negativ din cap.

—Atunci ce ai pățit? mi-a mângâiat obrazul și am oftat.

—Vreau…să…

—Să? a ridicat el o sprânceană.

—Nu știu...Erdal. Vreau să mă săruți, dar în același timp îmi e frică. Vreau să mă strângă în brațe și totuși mă speria gândul ăsta. Vreau să îți simt mâinile pe obrajii mei, dar atingerea mă arde! i-am explicat. Mă tem că o să se termine totul prost și...nu vreau…

—Iubito…nimic nu o să se termine prost. O să fiu aici indiferent de ce vor ceilalți și dacă ei vor să mă alunge, te iau cu mine. Dar orice ar fi, Elisse, trăiesc în mintea și în inima ta! mi-a atins el pieptul. Orice s-ar întâmpla, orice băiat ar apărea în viața ta și te-ar iubi, iar tu l-ai iubi pe el, eu o să fiu acolo. Trăiesc în sufletul tău! vorbea atât de ciudat încât mă speria, dar mă și liniștea.

—O spui de parcă o să mori curând sau o să pleci! am înghițit în sec.

—Niciodată. Nu o să plec niciodată! mi-a sărutat podul palmei. Aveam fluturi în stomac.

—Erdal…niciodată e un cuvânt prea mare! am înghițit în sec și mi-a zâmbit.

—Știu. Tocmai de aceea lasă timpul să ne ajute. Lasă-l să îți arate cât de dragă îmi ești și cât de iubesc! a zâmbit și înainte să mai spun ceva, Angel a intrat în cameră.

În timpul mesei, mâna lui Erdal stătea pe piciorul meu și, din când în când, desena cerculețe invizibile pe coapsa mea. De de făcea asta? De ce îi plăcea să mă agite?

—Mă bucur că o aduci pe iubita ta la mine, băiete. E o fată minunată. Nu-ți bate joc de ea! a vorbit bătrânul Angel.

Erdal a zâmbit și s-a uitat cu coada ochiului la mine. Sigur eram roșie în obraji.