Consequences // FINALIZATĂ //

Al cincilea capitol.

Al cincilea capitol

Lunile au trecut repede și reușisem să îmi pierd cea mai bună prietenă. Bayda mă ura din tot sufletul pentru că acceptasem să o mint...credea că eu sunt vinovată. Pierdusem totul atunci sau, doar asta credeam eu. Și Nicolaus continua să mă caute după ce îmi distrusese prietenia. Singură mea prietenie.

—A zis mami să te îmbraci frumos, ieșim în oraș cu toții! E aniversarea unchiului Priece! a continuat sora mea și mi-am dat ochii peste cap. Uram când trebuie să ieșim cu toții în oraș. Uram să fiu nevoită să ies în public.

Am vrut să port obișnuiții mei pantaloni negrii și o bluză, dar mama m-a întrerupt și m-a obligat să port rochie pe motiv că sunt o domnișoară.

Urma să îl revăd pe Erdal după ce, în ultimul timp îl tot ignorasem. Și visam în fiecare noapte clipa în care el mă sărutase. Primul meu sărut.

—Ești gata? a intrat tata în cameră și a zâmbit când m-a văzut în rochie. Îți stă foarte bine! a zâmbit el și am chicotit.

—Mie nu îmi place! am ridicat din umeri și am vrut să îmi încalț tenișii albi, dar tata m-a oprit.

—Nu ar fi mai drăguț să porți niște sandale sau ceva? m-a întrebat și am dat negativ din cap. Tata a râs și a ridicat din umeri. Mereu a fost îngăduitor cu mine.

Când am ajuns la restaurantul unde unchiul meu organizase petrecerea lui, am înghițit în sec. Nu mă simțeam pregătită să îl văd pe Erdal... să îl privesc în ochi de parcă nu se întâmplase nimic între noi. Sau chiar nu se întâmplase. Probabil, pentru el, fusese un simplu sărut, dar pentru mine fusese primul și mă măcina tot timpul gândul ăsta.

—Elisse! a strigat bâzdâgania de vărul meu și a fugit printre toți din cameră, venind spre mine.

—Jules, piticule! l-am îmbrățișat pe omulețul card abia îmi ajungea șolduri și l-am ridicat în brațe, sărutându-i obrajii. Ce faci? l-am întrebat și s-a bosumflat.

—Mami m-a certat pentru că am lovit-o pe Eddie! vorbea despre surioara lui mai mică.

—Lasă, nu mai sta supărat! am continuat să îl țin în brațe și m-am îndreptat cu el spre un scaun unde să stăm.

—Bună, Elisse! i-am auzit vocea lui Erdal și am înghițit în sec. Imediat parfumul lui mi-a pătruns în suflet și am roșit în obraji. Era clar că o luam razna de tot.

—Erdaaaal! a țipat verișorul meu și a fugit din brațele mele, spre bărbatul de lângă noi. Lydia nu era lângă el, stătea la ușă și discuta cu bunica mea. —Nu e așa că Ely e frumoasă? a arătat micuțul Jules spre mine și am făcut ochii mari. Erdal s-a uitat la mine și a înghițit în sec.

—Este! a evitat să mă privească în ochi și am pufnit ușor nervoasă.

—Jules, dacă întreabă mami de mine, spune-i că am ieșit puțin afară, bine? mă ridic și îl mângâi pe vărul meu, trecând pe lângă Erdal fără să mă uit la el.

Am ieșit pe ușa din spate a localului și mi-am tras șalul mai bine peste umeri, privind cerul înstelat. Am auzit pași în spatele meu și am înghițit în sec.

—Scumpa Elisse! am auzit vocea lui Nicolaus și am înghițit în sec. Ce făcea el acolo? Ți-a fost dor de mine? îl simt cum își lipește corpul de al meu și am vrut să fug, dar m-a oprit.

—Lasă-mă Nicolaus! Mi-ai distrus prietenia și în ultimele luni m-ai distrus pe mine! Lasă-mă, te implor! am încercat să mă trag din strânsoarea lui, dar nu puteam.