Consequences // FINALIZATĂ //

Primul capitol.

Primul capitol.

Nu credeam că într-un timp atât de scurt de la prima lui vizită la bunicii mei, Erdal a decis să se mute la Lydia și să înceapă o viață împreună.

Stăteam în banca mea, cu căștile în urechi și priveam pe fereastră. In clasă era gălăgie și un haos total, iar profesoara de istorie părea că nu prea are chef să vină la oră. Am dat  volumul la maxim și am încercat să acopăr cu muzica mea, melodia pe care colegii o ascultau la boxă.

Mi-am activat internetul de pe mobil și am intrat pe Facebook, uitându-mă plictisită la toate pozele și știrile postate de diferite persoane. Era plictisitor până în clipa în care am primit o cerere de prietenie. Și poate că lucrurile nu aveau să se complice atât de tare dacă nu o acceptam, care ceva mi-a spus să o fac.

M-am uitat puțin peste profilul lui și am zâmbit la o poză în care avea aceeași vârstă pe care o am eu acum. Era un adolescent atât de drăguț. Nu știu dacă a fost bine ce am făcut atunci, dar m-am uitat la pozele lui și am constatat că Lydia era chiar norocoasă să îl aibă.

—E iubitul tău? a venit o colegă în spatele meu și m-am chinui să închid cât mai repede ecranul telefonului, dar nu reușeam și mi l-a luat din mână. Mamă ce bun e! a râs ea și s-a uitat la pozele lui.

Cum să fie iubitul meu un bărbat pe care îl cunoșteam de aproape trei luni? Un bărbat care era iubitul mătușii mele... Poate că ar fi trebuit să îi opresc, dar nu eram capabilă să spun nici măcar un cuvânt.

—Micuța Elisse are iubit! a început ea să strige prin clasă și să le arate telefonul cu poza lui.

—Nu e cam bătrân? și-a dat una dintre colegele mele ochii peste cap.

Terminați! Ajunge! strigam în mintea mea. Se luau de mine de atâta timp, chiar nu știam cât voi mai rezista.

Când colegul meu i-a luat telefonul din mână am crezut că îmi va lua apărarea, dar a început să râdă în toată clasa de mine. Spuneau că el e iubitul meu, când, de fapt, era iubitul mătușii.

Pe măsură ce zilele treceau deveneam tot mai stresată și faptul că în clasă nu mă simțeam binevenită, că eram jignită și batjocorită, mă distrugea pe interior.

În weekend, ca de obicei, mergeam la bunica mea și la unchii mei să facem un grătar și să petrecem împreună. Atunci, printre toți cei dragi mie, apăruse și el, iar asta mă incomoda fiindcă nu îl cunoaștem deloc.

—Hei, blondo! a salutat-o el pe sora mea mai mică și i-a ciufulit părul. Ce mai faci? a întrebat-o și a ridicat-o în brațe.

Mereu m-am întrebat de ce era așa atașat de ai mei, dar cert era că îi iubea mult atunci și cred că și acum, simte că suntem a doua lui familie.

—Salut! a dat mâna, pe rând, cu tata și fratele meu, apoi a salutat-o pe mama. Părea că se știe cu ai mei de ani buni, nu de câteva zile.

—Bună, Elisse! a venit spre mine și a întins mâna. Îmi pare bine să te revăd!

Nu am știut cum să reacționez pe moment așa că am dat mâna cu el și am zâmbit. Nu îmi plăcea deloc prezența lui, mă...incomoda foarte tare.

—Bună! Și mie îmi pare bine să te revăd! am zâmbit fals. Nu, nu îmi părea bine să îl revăd și mă deranja prezența lui.

Mi-am îndreptat atenția spre sora mea care dansa și se prostea prin curte cu varul meu mai mic. Îmi păreau atât de caraghioși așa că am chicotit ușor.