Consequences // FINALIZATĂ //

Al patruzecilea capitol.

     Al patruzecilea capitol.

Deși evitam inevitabilul, știam că într-o azi avea să stau iar față în față cu ai mei și mă temeam pentru că nu știam cum avea să fie momentul. Ultima dată când discutasem cu ei, aflaseră de relația mea cu Erdal și nu ieșise tocmai bine, dar totul avea să se schimbe.

Elisa era la grădiniță iar eu și Erdal puneam la punct ultimele detalii din camera copilului nostru. Eram în luna a opta de sarcină și totuși, stabiliserăm să nu aflăm ce sex are copilul până în momentul în care avea să îl aduc pe lume...și mai era atât de puțin!

—Eu zic că o să fie fată! i-am spus lui Erdal în timp ce aranjam pernuța mică, în formă de lună. Îmi plăcea să îl amărăsc, știind că el voia băiat. Și eu voiam.

—Eu zic că nu! a strâmbat din nas și și-a pus mâinile în șold. Pot să fac pariu cu tine că e băiat! s-a lovit ușor cu pumnul în piept, iar eu am râs. Nici măcar astăzi nu sunt sigură că totul e real, am continua impresie că relația noastră a fost și este doar un vis.

—De unde știi tu ce să fie? l-am întrebat și m-am apropiat de el. Pântecele meu era bombat, picioarele mă dureau și luasem în greutate, dar eram fericită pentru că urma să aduc pe lume pruncul care avea să ne schimbe complet viețile.

—Păi, s-a scărpinat în cap, așa cred eu și sunt sigur că o să am un băiat! s-a aplecat și mi-a sărutat creștetul capului.

—Și dacă e fată? l-am întrebat și s-a aplecat, sărutând pântecul meu.

—Duc gunoiul un an de zile! a șoptit și și-a lipit urechea de burtica mea.  Am râs ușor și s-a ridicat, privindu-mă atât de intens încât simțeam că mă topesc. Dar dacă e băiat, mă lași să fac sex cu tine în fiecare seară! mi-a șoptit la ureche și am făcut ochii mari, roșind în obraji.

—Te aude copilul, perversule! am râs eu și l-am lovit în umăr. Mă privea amuzat. Și oricum facem dragoste de câte ori e nevoie! am șoptit mai mult pentru mine.

—De aia de patru luni fac sex numai în vise sau cu mâna! s-a bosumflat și am pufnit în râs. Era normal să nu facem dragoste pe parcurs ce sarcina avansa, dar faptul că el era atât de direct mă făcea să mă întreb cum avea să evolueze relația noastră și, spre surprinderea mea, eram în fiecare zi mai fericiți.

Mi-am dat capul pe spate să îl privesc în ochi și și-a lipit buzele de ale mele, sărutându-mă așa cum numai el știa să o facă și cum o făcea de fiecare dată. Sentimentele mele pentru el creșteau în fiecare zi și continuă să crească și astăzi, pentru că noi eram sortiți să fim împreună.

—Abia aștept să vină pe lume! și-a pus el mâinile în jurul umerilor mei, strângându-mă în brațe.

Deși luasem în greutate și aveam toane, deși treceam prin tot felul de schimbări și momente noi pe parcursul primei mele sarcinii, Erdal era tot timpul acolo și mă făcea să cred că sunt și o să fiu o mamă bună, iar asta mi-a dat curaj.

—Mie îmi spui? a chicotit și cineva a sunat la ușă, iar el s-a distanțat de mine, zâmbind.

—Răspund eu! am zâmbit și am ieșit din cameră, ținându-mi mâinile pe burta bombată. Bebelușul era durduliu și asta mă împiedica să merg ușor, dar nu mă deranja sub nici o formă.

Am deschis ușa și privirea mi s-a încețoșat, iar degetele mele s-au încleștat pe clanța ușii. La rândul lui, tata, mă privea uimit și nu își lua ochii de la pântecele meu. Părea îmbătrânit și ochii lui erau obosiți. Nu știu dacă mi se păruse, dar parcă părul îi încărunțise de când îl văzusem ultima oară.

—Tată? am întrebat și l-am văzut șovăind. Ținea în mână o cutiuță cu bomboane. Le țin minte și acum. Obișnuia să ni le aducă de fiecare dată când se întorcea de la lucru.

Și-a mutat privirea de pe pântec spre chipul meu și am văzut, țin minte și astăzi, cum lacrimile amenințau să cadă. Era fericit? Era dezamăgit?

—Felicitări! a șoptit și și-a întins brațele. După atâta timp, voia să mă îmbrățișeze și deși mă rănise atât de tare, îmi fusese dor de el.

Și m-am apropiat, lăsându-l să mă strângă în brațe pentru că era tata și în ciuda tuturor greșelilor pe care le făcea față de mama și mai apoi de mine și frații mei, era tatăl meu.

Am simțit cum lacrimile curg din ochii mei și mi-a prins mâinile în ale lui, zâmbind.

—Putem să vorbim? a întrebat și am dat afirmativ din cap, apoi i-am făcut loc să intre în casă. Erdal ne privea din ușa camerei copilului, iar tata i-a făcut semn să vină la noi.

Așteptam să iasă iar ca în seara în care ai mei au aflat de relație, doar că atunci, tata venise cu gânduri pașnice.

—Salut, Erdal! a întins el mâna și s-au salutat. Am oftat și lacrimi au mai curs pe obrajii mei. Pentru Dumnezeu, sarcina mă făcea mult mai vulnerabilă decât eram de obicei, dar faptul că tata era acolo, însemna că totul avea să fie bine.

—Ia loc, tată! i-am spus și a dat din cap, apoi ne-a făcut semn să ne așezăm și noi. M-am pus lângă el, iar Erdal s-a pus în fața noastră.

—Elisse, scumpa lu' tata, am greșit! și-a plecat el capul și mi-a luat mâinile în ale sale, ținându-le strâns. Mă durea să îl văd căindu-se pentru ceea ce făcuse, căci poate avea dreptate.

Am dat din cap și l-am îmbrățișat. În toate acele luni nu vorbisem cu nici unul dintre ei și îmi era dor, iar tata venise să își ceară scuze pentru ceea ce, poate eu greșisem.

—M-am gândit de atâtea ori să vin, dar mi-a fost rușine...am ridicat mâna asupra ta, chiar dacă nu a fost cu bună știință, te-am judecat și te-am jignit, fără să mă gândesc la consecințe, copilul meu! a spus și m-a privit în ochi.

Privirea albastră, care atunci când eram mică era senină și  plină de fericire, acum era obosită și secătuită de vlagă. Tata îmbătrânise și mă dorea atât de tare încât mă temeam că nu o să pot trece peste diferența care se născuse. Nu mai era același bărbat puternic și voinic de atunci când eram o copilă. Îmbătrânise și îmi era teamă. Îmbătrânise și eu nu îmi dădusem seama că timpul trecea, așa cum nici azi nu o fac. Cât mi-aș dori să îl mai pot strânge în brațe și să îi spun că îl iubesc, că mereu o să o fac!

—Și față de tine am greșit, Erdal, copilul meu! a oftat tata și și-a întors privirea spre bărbatul care produsese o ruptură între noi, dar care ne unise. Îmi pare rău! Te-am pus în situația în care nu trebuia să fii, așa că te rog să mă ierți! a oftat și Erdal i-a zâmbit.

—Nici nu am fost supărat pe dumneavoastră! a dat afirmativ din cap.

—Am venit să vă invit la masă în weekend. Și Bruce și Amelia au trecut peste asta și vor să își ceară scuze! a zâmbit tata și am simțit cum o povară mi se ridică din suflet. Poate că răul trecuse și totul avea să fie bine.

Am acceptat și după ce am mai vorbit puțin, tata a plecat, iar Erdal m-a strâns în brațe și mi-a șoptit că totul o să fie bine. Și, într-adevăr, totul era și avea să fie bine!

Este un capitol necorectat. Sper să vă placă și vreau să știți că mai e puțin până la final.
Dacă aveți gânduri de împărtășit, vă ascult cu drag.
Mulțumesc pentru voturi și lecturi, îmi dați mult curaj!