Consequences // FINALIZATĂ //

Al treizeci și patrulea capitol.

        Al treizeci și patrulea capitol.

M-am trezit, iar Erdal continua să mă țină strâns în brațe. Am suspinat și mi-am lipit fruntea de pieptul lui. Nu crezusem că o să îl revăd și că o să recuperez o iubire imposibilă în care nu mai credeam, dar m-am înșelat. M-am înșelat și el e și astăzi lângă mine.

—Neața, iubito! a șoptit și mi-a mângâiat spatele gol, apoi mi-a sărutat creștetul capului.

Am roșit în obraji și mi-am ridicat capul, uitându-mă în ochii lui. Am suspinat iar când am sesizat că era la fel de albaștrii, de senini și de frumoși...la fel de îndrăgostiți de mine, de noi.

—Neața! am șoptit și s-a răsucit cu mine, stând el deasupra mea. Părea să nu îl deranjeze sub nici o formă faptul că eram complet goi, dar nici pe mine nu mă deranja. Eram doar noi și nimic nu conta în jurul nostru.

—Ai dormit atât de frumos! a constatat el și am zâmbit pe sub gene. M-am uitat în ochii lui și am simțit cum privirea albastră îmi ajunge până în interiorul sufletului. Nu mă așteptam să vrei să faci dragoste cu mine după toate astea! a mărturisit și am simțit cum toată fața îmi e cuprinsă de flăcări. Dar chiar sunt atâtea de povestit! a continuat el și și-a aplecat buzele de ale mele, mușcându-mă ușor.

Am scâncit și mi-am trecut mâna prin părul lui. Mă comportam ușuratic? Era normal să fiu așa cu el?

—Bine! a șoptit simțind cum încă sunt roșie în obraji.

Și-a dat capul pe spate și a râs ușor, iar eu l-am privit nedumerită.

—Mai întâi, trebuie să pui ceva pe tine, iubito! a spus aproape de urechea mea și am tremurat. Ce îmi făcea bărbatul ăsta? Pentru că, dacă stai goală, nu o să mă concentrez și o să vreau să te am! a continuat și l-am lovit peste umăr.

L-am privit urât și mi-am acoperit sânii cu mâinile, dar a zâmbit și s-a ridicat, căutând ceva prin gramada de haine de seara trecută.

Mi-a întins cămașa lui și, mușcându-mi buza de jos, am luat-o și am tras-o pe mine, apoi lenjeria.

M-a privit fix și am simțit cum fiori mă cuprind. Era normal ca cineva să fie atât de îndrăgostit?

—Tu ne te îmbraci? a spus și și-a dat ochii peste cap. Trupul lui gol mă făcea să simt cum inima o să îmi explodeze de emoție și cum obrajii îmi ard.

—Deși prefer să spun nu, mă conformez pentru tine! a scos el limba la mine și și-a tras blugii pe el.

Dumnezeule, cât de mult se dezvoltase în ultimul timp! Era...mușchii lui erau mult mai bine conturați și asta mă făcea, într-un gând prostesc, să fiu geloasă că orice fată s-ar putea uita la el.

—Hai să vorbim, acum! am zâmbit și m-a tras mai aproape, cu spatele la el, ținându-mă într-o îmbrățișare strânsă.

—Ai întrebări pe care vrei să mi le pui? a întrebat și mâna lui dreaptă se tot juca prin părul meu în timp ce respirația lui îmi provoca fiori pe șira spinării.

—De ce ai plecat? În seara aia... ți-am greșit mult, Erdal! am spus și mi-a sărutat creștetul capului. Cum putea să fie atât de tandru?

—Am plecat pentru că asta îți doreai, Elisse, pentru că aveai nevoie de timp să îți găsești un alt băiat și să mă uiți! a vorbit și am simțit cum ridică ușor din umeri.

Cum credea că pot să îl uit când el îmi furase inima și nu mă lăsa sub nici o formă să trec peste asta? Când mintea și sufletul meu ii aparțineau lui, în totalitate?