Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 28 În care socializăm sub clar de lună

-Sunt aici , anunţase scurt Nico.

-Ce vor de la noi ? răspunse Lia cu un pocnet din degete care îi speriase pe toţi.Bunăăăăă!

-Serios , Lia ?Chiar crezi că îţi vor vorbi dacă îi abordezi cu "Bună"?

Chiar în acel moment o ceaţă albă spre violet începea să prindă formă.

-Ohh , dar ce prezenţă încântătoare , dă-mi voie să mă prezint ! spiritul cu înfăţişare neclară se aplecă în faţa Liei .

-Ziceai ceva , K ?! chicotea Lia flatată.

-Ăăăă.....

-Asta e nouă , zâmbi Nico.

Percy şi Annabeth erau atât de şocaţi încât rămăseseră cu gurile căscate de ceva vreme.

-Sper că din toată adunarea de spirite malefice , s-a gândit cel diplomat să vorbească afaceri cu noi , pentru că eu tocmai m-am declarat în concediu o vreme , replică Percy imediat ce s-a trezit ca din transă.

-Din câte ştiu , sunt destul de diplomat , dar decideţi voi la sfârşit.

Spiritul s-a materializat rapid  într-un soldat roman îmbrăcat în armură complet şi cu vestita pelerină violet , categoric nu inspira nicio intenţie de luptă , mhm.

-Cu ce gânduri ai venit aici ?! sări Annabeth pregătindu-şi cuţitul .

-Calmează-te , progenitură a zeilor greci ! Am venit cu o ofertă de pace , asta dacă nu doriţi să rămâneţi aici să fiţi urmăriţi de toate spiritele astea care umblă libere în această noapte suberbă ...atât de mhm , în sânge !

Ochii Liei deveniră jumătate roşii  , jumătate portocalii-cenuşii , ceea ce atrase atenţia spiritului care rânjea fără motiv.

-Am auzit multe despre tine domniţă ., îşi aplecă necunoscutul privirea spre fiica lui Artemis.Ştiai că în timpul eclipselor ochii tăi reflectă luna ?

Cu toţii s-au concentrat asupra geamului imens cu vedere spre luna care era pe jumătate în umbră.Lia rămase fără cuvinte , normal că ştia secretul schimbării culorii ochilor săi , dar nu a avut niciodată ocazia să îi observe în timpul eclipselor.

-Eşti foarte puternică în momente de astea , de aceea trebuie să te afli în siguranţă...şi această "rază de soare"de aici(Kaila a rămas şocată la apelativul ăsta) e crucială .

-Eu ? "Rază de soare"? Mă confunzi cu fratele meu Will probabil...

-Îmi place simţul tău al umorului , aproape înrudit cu al tipului ăsta care nu are altceva în cap decât pizza albastră şi prietena lui blondă.

-Awww, Creier de Alge , te gândeşti la mine?

-Da , ce dulce , păcat că tot ce gândeşte ea este numai arhitectură , calcule şi nişte obositoare intenţii de a face totul perfect !

-HEY , NU-I ADEVĂRAT ! Annabeth intenţionase să îl străpungă cu lama , dar fără succes.

-Hah , aveţi noroc unul de altul , cineva e creierul şi celălalt puterea... în fine, fără să mai tărăgănez lucrurile prea mult , vin din Tabăra Jupiter , am locuit şi luptat acolo toată viaţa şi am ajuns imediat cum am prins ocazia, ca să vă transmit că actualul praetor , Reyna Ramirez Arellano ,  vă oferă adăpost şi  protecţie în urma ...ştiţi voi , a împrejurărilor nefericite prin care aţi trecut.

-Cum de nu ne-a anunţat prin alte moduri , mai ...convenţionale ? Reyna era stilul clasic din câte ştiu.

-Oh , fiică a Atenei ! Lumea se schimbă şi până la urmă voi de ce aveţi încredere în satiri de exemplu ? Adică serios , spiritele sunt mult mai folositoare !

-Dacă stau să mă gândesc bine , cum de nu ne-am gândit mai devreme la asta până acum ? E o idee genială .

-Serios , Percy , ştii că romanii nu sunt atât de primitori ca noi , în plus trebuie să ai aprobare ca să intri pe terenul lor.

-Păi dacă tu şi Remirallo sunteţi aşa de bune prietene presupun că nu avea nicio problemă dacă apăreai neivitată! răspunse Kaila.

-I se spune Reyna , şi nimeni nu îi spune tot numele decât dacă e în mod oficial , care apropo e RAMIREZ ARELLANO.

-În fine , chiar nu îmi pasă.

-Stai să audă Reyna asta , spuse râzând Percy.

-Ohhh , n-ai îndrăzni , Percy ! Pun pariu că Annabeth ţi-ar sparge capul la ce poker face are ! 

Comentariul Liei i-a lăsat pe toţi confuzi , dar şi-au revenit repede după : -Deci e sigur ? Putem merge în această Tabără Jupiter ?

-Absolut.

-Superb !

-Păi atunci ne vedem şi cu alte ocazii , sunt sigur că vom mai avea momente în care ne vom reîntâlni ! , şi spiritul începea să revină la forma sa ceţoasă.

-Stai , înainte să pleci , cu cine am avut plăcerea ? , se răsti Lia.

-Nu sunt sigur...

-Cum adică ?

-Habar n-am , în orice caz , toate cele bune , iar tu băiete (arătase spre Nico) ! Spune-i tatălui tău că îmi este dator ...şi încearcă să îţi mai controlezi emoţiile. Frate , aud haosul ăla de aici.

Fumul violet fantomatic se risipise în aerul tensionat al camerei.

-Tocmai l-am respirat pe tipul ăla ??

-OH , PE BUNE , LIA !