Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 8 În care se produce a treia explozie din ultimele două zile

În timp ce Liei i se prezentau împrejurimile , Kaila a fost condusă spre cabana Apollo pentru a-și cunoaște frații . În drumul lor pasărea de foc , Storme -cum aveam să aflăm mai târziu că o chemă , se așeză pe umărul Kailei.
-Wow... Ăhmm... A fost impresionant cum ți-ai făcut apariția în tabără , a zis Will . Toată lumea vorbește despre tine și prietena ta , cum îi zice...
-Lia , completă plictisită Kaila .
-De când vă cunoașteți ?... Vreau să spun tu și cu Lia ?
-Nu știu ... Nu ne-am văzut înainte , dar parcă ne cunoaștem de-o veșnicie ... Ca și cum ar exista o legătură între noi ... Cât despre apariția mea în tabără ... nici nu știu cum am făcut-o ... de parcă cineva mă controla...
-Ok... Asta a fost ciudat...
-Toată viața mea este o ciudățenie... încă de când ne-a părăsit tata...
-Păi acum nu trebuie să-ți mai faci griji! Toți cei din tabără îți vor fi ca o familie , a zis Wil încercând să-i dea o îmbrățișare , dar Kaila grăbi pasul spunând cu ușurare:
-A , uite ! Cred că am ajuns ?
-Mda , stai , nu intr...
Dar Kaila deja deschise ușa . Iar în rândurile ce vor urma , voi încerca să descriu cât mai rezonabil (pentru că dacă vă voi spune exact ceea ce s-a întâmplat , probabil că fața voastră va face cunoștință cu podeaua , la fel cum a făcut-o și Kaila ) scenele care au urmat . Deci , cum ți se pare Karaoke în chiloți ? Ei bine, pentru cei din cabana Apollo asta nu era altceva decât o petrecere normală ca-ntre băieți. Când au văzut-o pe Kaila băieții s-au speriat așa de tare că unul dintre ei și-a scăpat microfonul . Iar Kaila nu se lăsă mai prejos... era PE JOS! Căzuse de parcă era împietrită... (Zei... Fetele astea leșină pentru orice! )
-Hei... băieți... Am adus pe cineva ... nu e băiat , dar...
-Stai să ghicesc ! E fată ?! spuse unul dintre copiii lui Apollo în timp ce își ridica microfonul . O zeii ... sper că nu s-a stricat ! E al 8-lea pe luna asta...
-Ahh! Ce naiba ?!?!se ridică Kaila. Tocmai am avut un vis foarte ciudat ... Se făcea că am intrat într-o cabană plină cu băieți in chiloți , care cântau și...
Apoi îi observă pe toți ceilalți care se holbau la ea insistent.
-Ooo ... Nu e doar un vis , nu-i așa ? Să mă ciupească careva , a zis Kaila strângând tare din ochi.
Will întinse mâna fericit că o va ciupi pe sor-sa , dar aceasta îl plesni peste mâna:
-Nimeni nu mă atinge fără să îi dau voie !
-Dar tocmai ai zis să te ciupesc...
-Da... completă ea gânditoare... Dar dacă vom fi nevoiți să locuim în aceeași cabană , și înghiți în sec, o să respectați niște reguli. Asta include și faptul că nu mă puteți atinge fără acordul meu!
-Ok... au zis băieții speriați și confuzi .
În timp ce Kaila se mai acomoda cu frații ei și cabana se înserase . Toți rezidenții se îndreptau spre locul de luat masa. Deși Kaila nu voia să stea cu frații ei (sentimentul era reciproc😂)
, ci , cu Lia (care apropo , chiar și acum stătea cu ochii DOAR pe Leo și invers , ceea ce începea să devină enervant pentru unii dintre noi ) a fost nevoită pentru că Chiron se uita la ea cu o privire care spunea "Hei , eu sunt șeful , iar tu trebuie să mă asculți ".
Spre deosebire de Lia , ea măcar avea companie. Dar aceasta stătea singură la o masă construită în grabă de câțiva zombi (care , de când Nico avea și el cabana lui în tabără , stăteau prin împrejurimi) . După cum spuneam , nici măcar nu se atingea de mâncare , ci se holba la Leo care deși acum nu o mai privea , era buimac și visător. Acum , ochii Liei erau de un verde aprins , care dacă i-ai fi privit te-ar fi scufundat într-o mare a imaginației , inocenței , visurilor și ... a iubirii. (știu că sună puțin prea sentimental , dar chiar nu știu ce m-a apucat... )
Kaila se plictisise așa de repede , că nici nu l-a ascultat pe Will care îi spunea despre ofranda oferită zeilor (de altfel , foarte importantă , pentru că dacă nu o ofereai riscai să fii pedepsit de părintele tău olimpian). Se grăbi să plece , trecând chiar pe lângă focul de tabără unde se arunca hrană zeilor. Chiar când ajunse în dreptul mesei mele , toți rezidenții începură să șușotească . Până și lui Chiron i se putea citi uimirea de pe chip.
-Kaila... ai uitat să dai ofrandă zeilor... i-am spus puțin stânjenit.
Apoi pe fața ei s-a putut evidenția furia (ceea ce nu îi era specific lui Apollo -chiar deloc-). Și deodată a vorbit cu o voce așa de puternică că până și Leo și Lia se întoarseră să vadă despre ce e vorba :
-De ce aș da o ofrandă ... o răsplată celui din cauza căruia mă aflu aici ?! Dacă nu ar fi fost porcăria asta cu zeii și tabără asta tâmpită , acum aș fi putut fi alături de mama mea , acasă...
Iar acest "acasă" îl spuse cu o voce atât de gâtuită , că ai fi crezut că urma să plângă.
-Nu mi-am dorit ca nimic din toate astea să fie adevărate... aș fi preferat să fiu mâncată de un monstru...
Și cu aceste ultime cuvinte se îndepărtă în întuneric de toată zarva care se produse la plecarea ei. Chiron ridică brațele și strigă :
-LINIȘTE!!!
Am dat să merg după ea , ca să-i explic că tocmai făcuse o mare greșeală , dar Annabeth îmi aruncă o privire supărătoare și neliniștită , așa că am preferat să rămân la locul meu.
-Trebuie să-i acordăm mai mult timp ... Nu e ușor ca de la o viață normală să vii într-un astfel de loc , unde afli cine ești defapt , adaugă Chiron pe un ton puțin mai liniștit. La un moment dat , va înțelege toate astea. Se pare că Lia nu are vreo problemă cu nimic , nu-i așa ?
-Ah , ce ? Da , da... Pare un loc foarte plăcut , cu oameni minunați , a spus cu gândul în altă parte . Când a vorbit , s-a uitat în special la Leo . Doar că sunt puțin obosită ... Voi da ofranda sau cum se zice și mă duc la culcare. A , chiar, eu cu cine voi sta în cabană ? a întrebat curioasă.
-Din cauză că ești singura fiică a lui... Artemis , vei sta singură. Sper doar ca zombii au terminat de construit cabana...
Când auzi pe chipul Liei se instală din nou tristețea. Când credea că o să își facă și ea un prieten , cineva cu care să vorbească (înafară de Kaila)... Dar nu mai scoase nici un cuvânt . Se apropie de foc și aruncă în el toată mâncarea din farfurie. Iar în gândul ei zise: "Mamă sau... Artemis , ajută-mă și sprijină-mă în tot ceea ce va urma". Și cu asta plecă. Nu știu cum , dar ea se indreptă spre cabana ei fără probleme... Era destul de drăguță.
Pereții erau din lemn de măslin , arborele binecuvântat de zei. Acoperișiul era făcut din ceva ... strălucitor (probabil argint-metalul preferat de Artemis-), iar , când lumina lunii se reflecta în el împrăștia raze care emanau o căldură slabă. Iar ferestrele păreau cel mai interesant lucru ... Păreau că se mișcă ... Și te vedeai așa de bine în ele de parcă ar fi fost oglinzi. Lia avu instinctul de a le atinge și imediat ce își trecu mâna peste ele, aceasta a intrat direct prin sticlă. La început și-a tras mâna înapoi , foarte temătoare. Dar de curiozitate și-o adânci din nou în geam , așa de mult încât fu trasă prin ea și ajunse direct în interiorul cabanei. Era un singur pat înăuntru . În pereți erau sculptate scene din lupte de-ale zeilor cu monștrii... în special Tifon. Dar altceva îi atrăsese atenția Liei... O femeie care aducea mai mult cu o adolescentă... era îmbrăcată în armură de piele și avea o coroniță de argint pe cap . Părul îi era lung și de un castaniu lucitor ... și o strălucire argintie o înconjura , alături de alte câteva fete care arătau aproape la fel ca ea. Deși Lia nu și-a dat prea repede seama, aia era Artemis împreună cu Vânătoresele.

-Bine , deci asta e... prima noapte în tabără. Am presimțirea că de-acum viața mea va avea mai mult sens... nu-i așa mamă ? zise Lia uitându-se la sculptura de pe perete. Se băgă în pat și-și trase pătura pe cap , dar nu înainte de a observa tavanul. Era cerul ! Se putea vedea fiecare stea , cu luna în centrul lor. Dar ceea ce părea să-i facă cu ochiul Liei era o constelație... Zoe Umbra Nopții părea ca o veghează de acolo de sus , unde totul e mai liniștit ca pe pământ... Se uita atât de atent la ea , că încetul cu încetul o cuprinse somnul și într-un târziu adormi. Dar acest somn a fost însoțit și de un vis... O femeie tânără stătea în fața ei , cu ochii de un albastru azuriu ce îți dădeau o stare de calm și pace , dar și de hotărâre, seriozitate , supremației ... Aceasta spuse doar un lucru , atât de simplu , dar care pentru Lia însemna totul... "Te iubesc , Lia ! Te iubesc atât de mult că ți-aș pune și luna la picioare! " , iar cu asta termină . Dar nici o secundă nu dură , că întreaga cabană împrăștie o lumină argintie , plină de energie pozitivă , care dacă te atingea te puteai considera cel mai în formă om din lume...
Cel puțin Lia avu parte de câteva momente de liniște și o surpriză plăcută , dar nu același lucru îl pot spune și despre Kaila. Imediat ce ajunse în cabană se trânti într-un pat și începu să plângă în hohote... Siruri de lacrimi parcă de aur i se prelingeau pe obrajii catifelați... nimic nu părea că-i merge bine... și adormi. Dar nici în somn nu se putea liniști. Ceva o frământa . Avusese un vis... Se făcea că un bărbat înalt , blond stătea cu spatele la ea și dădea din cap dezaprobator. La un moment dat acesta se întoarse , iar ochii lui albaștri aveau o strălucire neomenească ... Era Apollo.
Acesta îi zise cu părere de rău și milă în glas : "Ai grijă ce faci , Kaila... Nu înfuria zeii , pentru că ei îți pot schimba viața printr-o bătaie din palme... Iar ceea ce vei primi să-l folosești cu cap , dar și cu inima. Ascultă-ți inima și vei avea de câștigat ! Ascultă-ți doar mintea și vei avea de pierdut... ".
Și imediat ce bărbatul dispăru , iar visul se estompa , întreaga cabană se umplu de o lumină atât de orbitoare , că întrecea până și explozia de azi-dimineață...