Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 12 În care ne întâlnim cu Superman

Lia facea slalom printre copaci , de parcă ar fi fost un atlet olimpic , silindu-l și pe Leo să facă la fel . Spre deosebire de asta , fiul lui Hefaistos a primit câteva crengi și frunze peste ochi. Și pe una chiar a luat-o din plin... Atât de tare l-a izbit , încât s-a prăbușit la pământ cu o bufnitură. Lia s-a oprit și ea la auzul sunetului , iar pentru o clipă întreaga pădure se cufundă într-o liniște deplină... S-a întors cu fața spre locul unde căzuse Leo , ivindu-și chipul roșu și umflat de plâns. A stat pentru o secundă privin în gol și după s-a dus la el. A îngenuncheat , punându-i capul în poala ei , l-a mângâiat pe frunte și... i-a tras o palmă (EPIC :D).
-SFINTE TATĂ... Ce nai... a zis Leo. Dar când a văzut-o pe Lia uitându-se nedumerită și oarecum serioasă la el , a amuțit. Ăsta e primul simptom din "Cum să-ți dai seama că ești îndrăgostit ". Al doilea este bâlbâiala. Exact cum a făcut și el. Odată ce s-a uitat în ochii Liei , parcă i se înnodase limba și nu mai știa ce să zică. Și al treilea simptom , ei bine... E privirea tâmpă :))) . Bineînțeles , ceea ce avea și Leo. O privire care spunea mai degrabă " Sunt prost și o știu " (adaptată după "I'm sexy and I know it") .
-Ești bine ? a întrebat Lia chiar foarte preocupată (prea preocupată ... neobișnuit de preocupată).
-Ăăăăăă... Cred căă DA... Adică ... da , a zis Leo în timp ce saliva.
-Ești sigur ? Ai o rană destul de urâtă la cap ... Știu pe cineva care sigur te poate vindeca , Kail...
-Kaila ? Nu cumva e verișoara ta ?
-Ba da ... Sau cel puțin , sper că mai suntem prietene...
-Am văzut ce s-a întâmplat ... Îmi pare rău...
-Normal , tuturor le pare rău... Când o să mă înțeleagă și pe mine cineva ?
Și asta chiar i-a pus capacul. Lia a izbucnit din nou în lacrimi. Îmi era milă de Leo , căci se afla într-o situație foarte jenantă. Dar spre surprinderea mea , tipul a reacționat destul de bine. A încercat să o consoleze cu o îmbrățișare , ceea ce chiar a dat roade.
-Mersi... că , știi tu... m-ai ascultat. Scuze că sunt o companie cam plângăcioasă.
Și au râs amândoi , iar ochii li s-au intersectat...
-Nu-i nimic , știu prin ce treci ... Cu toții din tabără știm cum este să te acomodezi cu toate ciudățeniile astea... Dar ne-am obișnuit. Până la urmă , nici noi nu suntem normali... Leo s-a oprit din vorbit. Din spate se auzeau niște zgomote.
-Pe ciocanul lui tata... e deja seara. A început Capturează Steagul. Cum de ceilalți nu ne-au căutat... Nu-i stă în fire lui Chiron...
-Capturează Steagul ? Ce mai e și asta ?
E o poveste lungă... nu am timp să ți-o spun. Dar când ajungem în tabără , ÎȚI PROMIT. Se pare că Percy nu ți-a zis chiar tot ce trebuie să știi...
Se auzeau din ce în ce mai multe strigăte în spate... Lia l-a luat pe Leo de încheietură și l-a ajutat să se ridice.
-Hai , trebuie să ne ascundem undeva. Și Leo foarte nedumerit spuse:
-Văd că tu tocmai ai făcut asta.
-Ce ? Nu!  Sunt chiar aici ! Uite, aici ! Și îi făcu din mână . Lia se afla chiar în fața lui Leo. Dar de ce nu o putea vedea ? Iar aceasta nu a mai putut răbda și l-a apucat de tot de mână.
-Oo ... Ce șmecherie mai e și asta ? Trevis ... Connor , cine e ?
-Sunt eu , blegule.
-Lia ? Unde?
-Da' te-a amețit creanga aia , nu glumă... Sau ce ?! Am devenit invizibila ?! :)))))
Și fără mai multe explicații , au luat-o la fugă. Și să nu vi se pară ciudat când vă spun că ambele echipe și-au încetat jocul la vederea lui Leo care alerga ca nebunul prin pădure , cu o mână întinsă în față. E un avion... nu , e o pasăre... nu , e Superman. Da , era o seară obișnuită de iunie.