Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 28 În care socializăm sub clar de lună

-Și atunci jaguarul a înșfăcat luna cu dinții și i-a provocat o rană atât de adâncă încât toate ființele din lume au putut vedea cerul însângerat !

-Lia , vrei să ...

-Apoi luna a rămas sângerie pe cerul întunecat și de mânie și supărare a început să dispară , voia să nu mai fie văzută niciodată. Toți au început să se sperie , în unele culte se credea că asta va aduce molime și dezastre naturale !

-Bla bla bla...

-Daaaa și de asta se făcea auzit zvonul cum că jaguarul ar veni pe Pământ să aducă foc și pierzanie , boom !

-Umm , Lia , ești ok ?

Toată echipa așezată într-un lobby și Lia cu un entuziasm nemaipomenit . În seara asta era lună plină.

-Eu totuși cred că nu ar fi trebuit să ne așezăm în partea acestui geam imens de sticlă... știu și eu , cu vedere directă spre luna asta înfricoșătoare.

-Serios , K , luna e ceva reprezintativ pentru mama !

-Și oricum în seara asta este lună plină , se întâmplă odată la câțiva ani să fie și eclipsă totală și ...

-Nu știu cum să îți spun , Wise Girl , dar nouă...nu ne prea pasă , nu e ca și cum alinierea planetelor intră în posesia constelației leului și îmi prăjește creierii pentru o noapte .

-Stai , nu așa s-a întâmplat când te-ai născut ? replică cu sarcasm Kaila.

-Auuuch , asta a fost urâtă .Hmm , ar fi un moment nepotrivit să propun reîntoarcerea la povestea mea ?

-Mă simt profund jignit , dar nu comentez pentru că sunt un gentleman.

-Apreciez.Însă nu știu cât apreciază Annabeth asta ! râse ușor fiica lui Apollo.

-Chiar dacă astăzi luna o să fie sângerie și în eclipsă totală , eveniment care se întâmplă de rare ori în mii de ani ...

-Dada , am înțeles .

-Ce nu am înțeles eu,  este de ce totul pare să fie adevărat.
Toate privirile s-au îndreptat instantaneu spre Nico care stătea , ca deobicei , în colțul întunecat al camerei.

-Poftim? întrebă confuză Lia.

-Are legătură cu spiritele alea la care te tot gândești ?
De data asta perechile de ochi s-au ațintit spre Kaila.
-Ce ? Nu vă mai uitați așa ! Mai știu chestii , nu mă întrebați de unde , nu e ca și cum aș vedea viitorul în fragmente mai semnificative ca un oracol sau aș citi gânduri. Pentru că nu o fac ! Nu în totalitate .

-Umm ...

-Mda.

-OK.

-Ce...

-DEECI , Nico ce e cu spiritele alea ?

-Păi... în antichitate se zicea că atunci când e eclipsă spiritele și demonii umblă liberi.Iar atunci când luna e și sângerie...

-E de două ori mai rău , concluzionă Annabeth.

-Și se pare că simt multe prezențe necunoscute în seara aceasta.

-Ok , pe scurt , era imposibil să petrecem și noi o seară liniștită într-un loc.Îmi iubesc viața , te iubesc Poseidon , ești cel mai bun tată , abia aștept să-mi termin testamentul , sfârșit.

-Ceva de genul.

Pentru că în acel moment cuvintele nu-şi mai aveau rostul , nimeni nu mai spunea nimic.Peretele acoperit în întregime cu sticlă le conferea o privelişte de anasmblu mult mai bună decât şi-ar fi dorit oricare dintre ei.Privirile le erau pierdute pe podea , căutând o ocupaţie care să le distragă atenţia.