Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 9 În care primim vizita unui zeu

Rezidenții din cabana Apollo s-au trezit buimaci. Nimeni nu știa ce se întâmplă. Chiron veni imediat în cabana lor ca să arunce o privire. Dezordine și persoane dezorientate... Toți erau strânși în jurul patului Kailei de unde aceasta se zvârcolea încercând să se trezească parcă din chinuri groaznice. Brusc , se ridică în capul oaselor , iar lumina exploziei se stinse... În brațe avea ceva... Probabil un dar de la Apollo ? Nu știu,  pentru că imediat ce ne-a văzut a luat un arc împletit cu un fir auriu (arcul ei , cred) de pe perete și a fugit . A luat-o spre pădure și a dispărut în întuneric.

În cabana Liei era liniște , dar totuși Chiron s-a dus să se asigure. Lia dormea liniștită , înconjurată de lumină argintie și avea în mâini un arc multiperformant de ultimă generație. În somn spuse : "Salvează-te! Nu pleca ! Nu mă lăsa singură! " și am știut imediat despre ce e vorba :avea o legatură empatică cu , Kaila.
-Căutați-o peste tot ! Nu o lăsați să plece din tabără !
Vorbele astea m-au speriat... Chiron nu a mai vorbit niciodată așa. Am plecat cu toții (până și fiicele Afroditei , care nu arătau prea bine -surprinzător) să o căutăm pe Kaila , dar eu presupuneam că avea să se ducă exact în locul pe unde a și ajuns în tabără : intrarea în Labirint.
Kaila plângea și fugea cu viteza luminii (dacă știți la ce mă refer 😂-Soare-lumină-... -Ok , să trecem peste). Spiritele naturii se dădeau la o parte somnoroase. Dar ceea ce nu luase în calcul era că nu știa pe unde exact se află intrarea în Labirint. Se învârtea disperată... Știa că e urmărită și voia să scape de noi. Alerga... Alerga... Pădure... Copaci... Locuri necunoscute... Se uită în jur , apoi o luă la stânga... Era un râu , poate ar fi fost mai bine la dreapta... Se auzi un țipăt... Cineva era în apropiere ... O luă la dreapta și din nou la stânga , când o săgeată super sonică îi trecuse de-asupra capului înfingându-se într-un copac , cu scopul să o imobilizeze. Sunetul era asurzitor... Copacii se clătinau... Nimic nu mai avea sens... Era pe punctul de a leșina , dar își continuă drumul. Cadoul de la Apollo (nici ea nu știa ce era , dar își propuse să afle mai târziu) împachetat frumos îi atârna pe umăr incomod. Rezidenții se apropiau . În frunte eram eu și Will , împreună cu Chiron și ceilalți din cabana Apollo.
-O să îmi pun șapca de invizibilitate și o să o iau prin surprindere... sper , zise Annabeth.
O , zei , cine știe ce mai vrea să facă fata asta ! (Scuze , Wise Girl! 😳😙).Kaila se afunda în padure , iar în scurt timp mi-am dat seama că nu eram nici pe aproape de Labirint , iar Wise Girl spunea ca o pierde din ochi pe Kaila , ceea ce , zice ea , e ciudat . (Asta e , se mai întâmplă! )La un moment dat ne-am oprit ... Îi pierdusem urma ... Nu se mai auzea nimic... Când din urma noastră Lia trase o săgeată de-a ei interesantă și apărură niște unde... Erau niște unde argintii , iar ochii Liei, violet de data asta , se uitau în toate părțile ca un vultur. Kaila , nu știu cum , era foarte departe acum. Aproape ajunse la... intrarea în Labirint ?! când simți undele trimise de Lia. În cele din urmă se lipi strâns de un copac și se gândi "Ce naiba fac ? O să fiu omorâtă de proștii ăștia cu tot cu tabăra lor... Nu sunt zeu ... sau cum s-a numi... semizeu. Nu am nici puteri , nici lucruri interesante de spus despre mine ! E totul o prostie ! Poate Lia a fost și ea o capcană... O înconjura o lumină roșie... Se uită la ea... Arcul din mâinile ei ... Și un pachet primit de la un anumit tată care e prea laș ca să îi scrie sau să îi vorbească...
Când decise să intre în Labirint o trosnitură de creangă ruptă îi atrase atenția . Involuntar se întoarse și trase cu arcul...
-HEI !!! Ce , zei ...
Era Nico... Săgeata îl ținea agățat de unul din brazii din apropiere ...
-Stai calmă ! Nu vreau să îți fac nimic !
-De ce mă urmărești ? Cine ești ?
-Nu ... Nu te urmăream... zise Nico înroșindu-se. Abia am venit din lumea subpământeană cu niște vești pentru Percy ... Sunt Nico di Angelo , fiul lui Hades.
Kaila făcu un pas înapoi .
-Și tu ești cu ei ? Ce fel ce oameni sunteți ?
-Semizei , dar... Păi , ți-aș zice mai multe , dar daca nu ai observat am hanoracul prins de acest copac minunat... adaugă Nico încercând să nu pară atât de sarcastic.
Cu o oarecare sfială , Kaila înainta uitându-se la el. După ce se învârti în jurul lui și îl studie decise că poate nu era un pericol așa de mare , deci îi dădu drumul. La rândul lui , Nico o studie pe Kaila...
-Cum te cheamă și cine este părintele tău olimpian ?
-Kaila Roxane Janer. Și cred că părintele meu olimpian e ... Apollo.
-Cum adică , "crezi" ?
-Totul e o aiureală ... Și voi să pășească în Labirint.
-Stai...
Inainte să privească înapoi , Kaila simți mâna lui Nico pe umărul ei , se împiedică și căzură împreună în întunericul din Labirint.
-Auchhh! ...
-Pff...
Kaila căzuse chiar rău. Își duse mâna la cap și o șuviță subțire de lichid roșu și cald ce i se prelingea pe frunte.
-Ăăă , ești în regulă ? spuse Nico stânjenit.
-Ție ți se pare că sunt în regulă ? Ajută-mă să mă ridic !
-Ok ... Ia-mă de mână ...
-Dacă e chiar necesar...
Nico încearcă să o ridice pe Kaila , dar ea părea să nu-și mai simtă picioarele...
-Au au au ! Și cu asta căzu în brațele lui Nico , care devenise roșu ca un semafor.
-Te-ai lovit la cap... Și cred că ți-ai sclintit glezna.
-Crezi?! răsuna vocea Kailei plină de sarcasm.
-Trebuie să ieșim de aici și să mergem în tabără...
-Ce ? Nu mă duc nici moartă!
-Dar ai nevoie de ajutor...
-Ba nu , nu am !
-Ba da , ai!
Nico o lăsa pe Kaila pentru o secundă să cadă , iar înainte de impactul cu podeaua Labirintului o ajută să se sprijine din nou de el.
-Ok , să zicem că am nevoie de ajutor... zise ea indignata. Dar , nu mă duc în tabără ?
-De ce nu vrei să mergi?
Kaila făcuse o față sarcastică. Probabil nu era foarte diferită de Nico.
-A , mda 😀 ... Adică , de ce nu îți place în tabără ? Nici eu nu eram prea de acord la început , dar na'... Acum totul a devenit mai ca lumea... Vocea lui se spărgea de pereți cu ecou. Kaila oftă și încercă să se așeze pe podeaua întunecoasă.
-Nico ... uite ... Nu sunt o persoană așa cum par la prima vedere...
-Enervantă , misterioasă ... Misterios de enervantă ? o întrerupse.
Kaila râse. În sine lui,  Nico se bucura că o făcuse pe această fată serioasă să râdă și mai era ceva... Ceva din râsul ei cristalin îi trezea ceva necunoscut lui,  din adâncul sufletului.
-Pe bune ? :)) Misterios de enervantă ?! Neah , aș zice mai degrabă retrasă , neimportantă... Nu îmi prea place să respect reguli...
-Aaaa , nici nu mi-am dat seama ! (Din nou sarcasm - pe bune ?! )
Amândoi au început să râdă. Kaila nu se mai simțise atât de bine de mult timp , dar bucuria nu dură mult.
-Cred că a luat-o pe aici !
-În Labirint ?
-Probabil...
-Nu , nu , nu... Nico , ajută-mă ! Trebuie să plecăm!
-Ce ?! Unde?!  Piciorul tău ... Și capul ... O să arate din ce în ce mai rău...
-Plecăm acum !!!
Labirintul se lumină din cauza Kailei ( Ce ?! Stai... Cum?!... Labirintul se lumină...din cauza... Kailei ?!?!? A Kailei ?!?!?! )Se pare că putea emana lumină , ceea ce nu mi se pare surprinzător (Nuuu , de loc 😀) pentru o fiică de-a lui Apollo. Imediat ce s-au pus în mișcare , din față se auzeau sunete de pași. Uluitor (Păi da' nu ?! 😘💙Asta-i fata mea) , Annabeth - cu șapca de invizibilitate- venea spre ei din Labirint .
-NU TE APROPIA ! urlă Kaila și instinctiv duse o mână spre arc și trăgând o săgeată direct spre Wise Girl (🙊).
Eu eram chiar în spate , la intrarea în Labirint și eram șocat . Kaila în brațele lui ... Nico?! încercând să alerge , iar ea trage cu arcul spre Annabeth ...
Lia sări prin spatele meu. Parcă era hipnotizată ,  avea ochii violet și mai avea și dorința nebună de a o vâna pe Kaila. Își întinse arcul și trase la rândul ei. Săgeata ei mult mai impresionantă nimeri perfect săgeata Kailei și o devie pe lângă umărul lui Wise Girl (🙈) care se sperie așa de tare de apropierea vertiginoasă a săgeților încât căzu în fund , devenind vizibilă , șapca odihnindu-se și ea pe podea.
-S-a lovit la picior în timp ce voia să fugă , iar la cap...
-Nico , taci...
-Nu mai poate să meargă și...
-Nico , am zis să taci... Kaila înghiți în sec.
-Ce ai pățit , surioară? întrebă Will.
-Tăceți cu toții ! Iar Kaila parcă luase foc. Ochii ei străluceau îngrozitor.
-Ieșiți afară ! ne îndemna Chiron.
Lia încă se holba la Kaila cu ochii ei violet.
-NU VREAU VIAȚA ASTA ! NU MĂ PUTEȚI REȚINE CU FORȚA !
-Kaila, totul va fi bine!
- Hai să mergem! o încurajară câțiva rezidenți.
Kaila se zbătu până pe frunte îi apăru o încruntătură , apoi își miji ochii. Privea deznădăjduită și ceva îmi spune că de fapt nu prea vedea pentru că avea o rană destul de urâtă la cap . Nico îi șușoti ceva la ureche...(O... K , asta devine ciudaaat).
Iar înainte să mai facem vreo mișcare , în față nu apăru nimeni altul decât veșnicul perfect și arătos (😂am nevoie de o favoare pentru descrierea asta) , mărețul... APOLLO.

Ne cerem scuze pentru întârzierea capitolului 😢😘