Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 15 În care sunt mustrat de un zeu de foc

Acea zi a fost un film de groază pentru toți... Mai ales pentru mine. Și unde rămăsesem ? A , DA. AM AFLAT CĂ AM OTRĂVIT-O PE KAILA , iar apoi Lia a început să se țină de tâmple țipând -aveau o legătură empatică , era clar. Leo reveni și se învârtea în jurul ei ca un titirez , ceea ce nu era de folos nimănui. Kaila a fost dusă de urgență la infirmerie în stare gravă. Rezidenții se uitau șocați. Dar unde era Annabeth ? În tot haosul ăsta era imposibil să nu vadă agitația.
Și cum asta era prea puțin am avut parte și de cireașa de pe tortul albastru al vieții (Ok , Wise Girl , nu e albastru) : Apollo. Minunat , ce pot să zic ! Din cer , ca o cometă căzu carul său auriu și toata lumea era mută ...
-Salut , Percy...
-Ăăă...
-Saluuut , copii! Percy , am venit să îți fac o vizită!
-Ăă... Mie ?
-Da, da... Ție. Acum spune cuvânt cu , cuvânt ce naiba i-ai făcut fiicei mele ?!
Vocea lui... efectiv mă înfricoșa. Deodată simțeam că fierb. Sângele îmi clocotea . Presupun că la propriu.
-Percy !
În sfârșit Annabeth își făcu apariția din mulțimea îngrijorată.
-Percy... Ce...? Apollo ! Hello , stai ! Te rog .
Apollo mă lăsa în pace.
-Spune odată sau vei ajunge pui prăjit cu garnitură albastră ! continuă el.
-O , asta ar fi chiar drăguț!
Da... Cred că nu ar fi trebuit să spun asta...
-Drăguț... Da , drăguț... Și știi ce-i și mai drăguț ? Să mori și tu în același fel în care o face Kaila .
(O mică pauză . Poate simțeam regret în vocea lui și poate că mie îmi părea rău pentru ce am făcut , daaar... Nu știam ce avea să se întâmple , ok ? Și până la urmă el e zeu , să facă el ceva ... )
Da... Cred că și-a dat seama ce gânde...
-Nu ! Nu te uita așa la mine , nu pot să fac nimic ! Sunt un zeu atotputernic și unul dintre cei mai buni (Mhm) , dar puterile mele au o limită.
Îi atinse tâmplele Liei , iar aceasta se relaxă ca atunci când asculți o muzică lentă.
-Mi-a cerut sticla... Dar nu i-am dat-o...
-Oribil! Serios acum , trebuie folosită doar de ea , dacă nu efectul e în sens invers...
Am încercat să mă uit spre cer și categoric nu aș fi vrut să fiu acum în Olimp , fulgerele străbăteau cerul violent , toți se împrăștiară. Lumea părea să mi se prăbușească în cap.
-Ce putem face ? întrebă Annabeth.
-Habar n-am , rugați-vă la o minune ! Se pare că Zeus nu mai are răbdare...
Pocni din degete și dispăru... Ajutor de milioane , ce să zic.
Zile la rând (adică vreo 3 , dar nu contează asta )am stat de pază la patul Kailei. Aceeași stare critică. Unii rezidenți treceau pe la ea să vadă care e treaba , dar niciun semn. Mă simțeam al naibii de vinovat. Fața ei își pierdea culoarea , iar mâinile păreau de marmură. Din când în când venea și Lia dar nu făcea nimic altceva decât să o privească în tăcere. Totuși îmi povestise cum vorbeau telepatic înainte (super tare , eu și Grover nu am... Dada , revin la subiect) , dar acum era liniște. Oricum , de când fiica lui Apollo era în starea asta , Lia se chinuia cu tot felul de calmante . "Vindecări miraculoase" stătea la marginea patului , dar sincer îmi venea să o iau de acolo și să o arunc pe geam departe de aici. Să o scot pe Anaklusmos și să îi fac capătul, dar știam că asta înseamnă că primeam omorul de la Apollo. Și până la urmă , deja mă amenințase în legătură cu starea fiicei lui. În fine , să respectăm zeii și cadourile lor minunate... În timp ce îmi cercetam gândurile am auzit un mic sunet și ghici ce ? Kaila. Ochii ei străluceau așa de slab încât nu era de mirare că era pe moarte.
-Will ! anunț eu.
-Perc...
-Da .
-Ssticla , dă-mi-o.
-Nu știu ...
Respira oribil de greu.
-Ok ok , uite-o !
I-am pus-o în mână și tremura așa tare încât nu mai apucă să o ducă spre gură. Am încercat să o ajut dar apoi mi-am amintit "Trebuie folosită doar de ea. Dacă nu , efectul este invers"... Clar...
-Încă puțin , Kaila...
-Percy , e rândul meu să stau... Ce ? De ce nu ai anunțat că s-a trezit ?!
Annabeth și cu mine stăteam așa de aproape de Kaila încât aproape îi simțeam cum i se stinge respirația.
-Oh , doamne... Mă duc să îl chem pe Will.
În câteva secunde și-a făcut apariția împreună cu Lia care venise într-un suflet. Licoarea i-a atins buzele perfect conturate ale Kailei , dar nu reușise. Rămase fără puls și deja mă gândeam ce culoare ar avea giulgiul ei când...
-Mi-a vorbit ! Am auzit-o.Pe obrajii Liei se prelingeau câteva lacrimi .Pot să jur că am auzit-o !
-Nu ... Lia , Kaila este...
Annabeth voia să se explice cumva , dar se abținu din nu știu ce motiv.
-Kaila , tu ești în viață și știu asta ! Nu ai voie să mori , îți interzic!
CE SEARĂĂĂ ... Woah.
Deci pe lângă că îmi venea să plâng (... Da... ) , ochii violenți de mov ai fiicei lui Artemis mă înspăimântau mai ceva ca mistrețul din Erimant.
Normal , ca în orice poveste cu final .... fericit.... Kaila a început să fiarbă și nu de viață (V-ați prins? Oh , serios acum... ). Era oribil de fierbinte așa că am răcorit-o cu un val de apă de la robinet în timp ce alți fii de a lui Apollo se agitau lângă patul acesteia . La un moment dat se ridică și inspiră adânc :
-Sunt aici și nu mă vei învinge NICIODATĂ ! (Ok , dacă nici asta nu vi s-a părut ciudat , atunci nu știu ce să mai zic )
Lia o îmbrățișă pe Kaila care a rămas stană de piatră.
-Și eu... Te-am auzit Lia...
Se uită în colțul întunecat al camerei , îl văzu pe Nico care stătea sprijinit de perete în umbră , apoi se băgă în pat și adormi în perfectă stare . Pfiu.