Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 13 În care dăm de puteri inimaginabile

Deci , Superman bla bla bla... Până aici nimic neobișnuit. Toți eram ceva gen :"Ok...'' înafară de mine care eram ceva de genul "Am nevoie de o vacanță" și Annabeth ,care ... ei bine ,care nu știu pe unde umbla.De fapt ,nu o văzusem deloc în seara asta.De când am plecat de la lac părea că ceva o frământă... Știa că va urma să de întâmple un lucru ,dar nu voia să-mi zică.Din fericire , am auzit-o vorbind cu Chiron despre Thalia și Vânătorese.Mă rog ,avea legătură cu ele.Spunea că a primit un mesaj Iris ,doar atât am înțeles pentru că Doamna O'Leary s-a strecurat pe la spatele meu și m-a tras de pantaloni...Dar in fine =D...Aveam de gând să o întreb, fie că vrea sau nu.
Unde am rămas ?A ,da.Toți ne uitam gură cască la Leo și odată ce ne-a observat și el (Aleluia) ,s-a oprit din alergat.Dar ceva îl trăgea de mână... Și pe lângă , deodată apăru și Kaila ,care apropo , târâtă de frații ei , venise să joace prima ei partidă de Capturează Steagul.Nu prea îi plăcea armura ,nici arcul cu săgeți ,dar...SOARTA ! Singurul lucru care părea să-i atragă atenția (și din nou , Aliluia!) era sticluța primită de la Apollo. Își trecu degetele peste literele de aur încrustate pe cristalul pur , strălucitor și cu un oftat își ridică fruntea. Și ok , nu știu ce s-a întâmplat în continuare pentru că se petrecu într-o fracțiune de secundă.Am apucat să văd doar o coloană de lumină orbitoare care se și stinse.Când am întors capul să mă uit la Kaila , nu mai era lângă mine.Dar...CUM ?Era aici și acum e... acolo! Și nu eram singurul surprins de toată tărășenia asta.Toți erau.Frații Stoll au zis în cor "Ce...Tare!''.Și apoi toți rezidenții din toate cabanele au început să șușotească ,Kaila și-a întins mâna spre Leo ,dar surprinzător ,nu îl atinsese pe el.Ci pe Lia,care a început să pâlpâie până ce imaginea ei deveni reală.Și normal.Ce fac semizeii când văd ceva ce nu au mai văzut ? Ding ding ! Corect ,fac și mai multă gălăgie.M-am apropiat de fete și de Leo care mai avea puțin și o lua razna...Prea multe întâmplări...ciudate pentru o singură zi!
-Ce-a fost asta ? am întrebat.
-Asta ce ? au zis fetele în cor.
-Păi tu erai... Și acum ești...
-... .Se uitau fetele nedumerite la mine.
-Tu ,Lia ,ai fost ....invizibilă...Te-ai camuflat ,nu știu! Și tu ,Kaila... ai ajuns la ei ...cu viteza luminii...
Kaila ridică o sprânceană. Lia își schimbă culoarea ochilor în verde ca frunzele copacilor.Și din nou , se uitau la mine ca la un specimen rar de maimuță.