Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 26 În care șantajăm mama monstru

Deci. Mă gândeam că ar fi de datoria mea să vă povestesc cum au stat lucrurile între mine, Lia şi minunata noastră gazdă, Echidna, cât timp Kaila şi Nico se distrau la nu ştiu ce petrecere aniversară dând knock-out în stânga şi în dreapta. Ei bine, pot spune că ne-am distrat şi noi. La nebunie. Încă un lucru bifat de pe lista cu dorinţe. Mi-a mai rămas o vacanţă de 2 săptămâni într-un paradis tropical alături de Annabeth…Da, asta nu o să se întâmple niciodată. Aşa că, de ce să trăim cu gândul la vise deşarte când putem să ne bucurăm de prezent? Exact aşa cum am facut-o eu şi cu Lia.

Din spusele lui Wise Girl, Echidna nu era un simplu monstru. Se pare că, spre deosebire de ruda sa foarte îndepărtată, Medusa, care se mulţumea doar cu nişte pitici de grădină şi satiri împietriţi (încă îmi pare rău de unchiul tău Ferdinand, Grover), Echidna avea un mult mai vast simţ al…gustului (la propriu şi la figurat). Iar de la începutul secolului XX, s-a extins şi în lumea modei, specializându-se în genţi şi în încălţăminte fabricate în totalitate din piele de…şarpe. Şi eu care mă gândeam că până şi monştrii pot fi părinţi de treabă… Ei bine, se pare că m-am înşelat. Cândva mă întrebam oare la ce mi-ar folosi toate informaţiile astea pe care Annabeth mi le-a îndesat în creierul meu plin cu alge. Dar uite că a venit şi ziua…

Ori Lia mi-a citit gândurile, ori i-a venit şi ei aceeaşi idee strălucită (totuşi, prefer să mi se acorde mie creditul), pentru că, după vreo 10 minute de luptă intensă şi zeci de săgeţi înfipte în tot trupul Echidnei care nu păreau să dea roade deloc (mai degrabă o gâdilau decât s-o rănească), Lia a strigat, evident epuizată:

-OK OK! Time out! Ce-aţi zice de o limonadă răcoritoare sau poate…o îngheţată?

Echidna a început să sâsâie la auzul propunerii delicioase făcută de Lia, aşa că m-am gândit să îi sar în ajutor. Am transformat-o pe Anaklusmos din nou în pix şi am băgat-o la loc în buzunar, spunând:

-Da, ne-ar prinde bine după toată alergătura asta.

-Aler… Alergătură?!, a spus Echidna pe un ton de uimire, dar parcă jignită în acelaşi timp. Încercarea mea de a vă ucide vi se pare doar o simplă alergătiră?

-Bine zis ,,încercarea”, adaugă Lia în timp ce îşi ştergea cu mâneca hanoracului sângele care îi curgea din nas. Dar acum vrem să facem pace cu tine. Am văzut ce ai avut de demonstrat. Pot spune că te-ai descurcat destul de binicel pentru cineva care nu are picioare, însă este loc şi de mai bine. Contactează-mă şi ţi-aş putea da câteva ponturi. Dacă nu te deranjează.

-În tot acest timp, Echidna stătea şi se uita la Lia cu gura căscată cum îi dădea sfaturi pentru luptă, gesticulând cu mâinile şi cu picioarele. Nu ştiu cum, mi-am dat seama că Lia încerca să tragă de timp, creîndu-mi o pistă de acţiune. Aşa că am trecut la treabă.

Bine.

S-ar putea să vi se pară o idee jalnică, patetică. Doar un copil s-ar fi putut gândi la aşa ceva. Ei bine, un copil foarte deştept (copii, rectific). Mă bucur că măcar cu atât m-am putut molipsi de la Annabeth. M-am dus ţintă spre magazinul impresionant de ridicol pentru mine şi gusturile mele, dar impresionant de folositor pentru a o ucide pe Echidna, cel din care ieşise înainte de a ne ataca. Am intrat iar nările mi-au fost izbite de un miros puternic de lac. Nu aveam prea mult timp la dispoziţie, aşa că a trebuit să mă mişc destul de repede, înainte ca minunata noastră prietenă să se prindă de plan şi să o înşface pe Lia. Oficial, căutarea a început. Pentru a o putea învinge pe Echidna aveam nevoie de ceva mare, atrăgător, cu stil, dar mai ales… cu valoare sentimentală. Aşa că mi-am îndreptat privirea spre raftul cel mai de sus al magazinului, pe care se afla colosul creaţiei în materie de genţi. ASTA va fi bomba care va exploda deasupra capului Echidnei de nici nu va şti ce a nimerit-o. Tot ce mi-a mai rămas de făcut era să iau geanta şi să i-o flutur prin faţa ochilor monstrului. Aşa că am ieşit din magazin cu geanta pe braţ, şi cu un mers de divă (lui Annabeth îi pare rău că nu a ajuns la timp ca să vadă şi ea asta) m-am apropiat de Lia şi Echidna. Se pare că am picat la ţanc, pentru că în clipa următoare, monstrul a scos un strigăt exasperate, după care a zis: