Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 2 În care avem un nou rezident

Și unde rămăsesem? A da, ploua. Eram toți așa de fericiți încât eu și cu Annabeth ne sărutasem, în timp ce toată lumea se uita la noi gură cască, dar chiar nu îmi păsa ce credeau. Eu chiar țineam la Annabeth și nimic nu mă putea face să îmi schimb sentimentele față de ea (în fine, Rachel avusese o tentativă de genu ăsta, dar tot nu mă putea fermeca așa cum o făcuse Annabeth). Când ne-a văzut, Piper l-a înghiontit pe Jason (da , semizeii din Tabăra Jupiter , nou descoperită în urma unor întâmplări  mai  mult sau  mai puțin bune , și 'destul de prietenoasă' .Adică era logic că nu eram singurii pe lumea asta care au părinți zei , numai că ei aleg să creadă în partea romană a zeilor greci , ceea ce e cu totul alta perspectiva și în fine , nu la fel de recunoscatoare , sa fiu sincer) i-a zis :

-Hai să facem și noi ca ei.

-Nu trebuie să-mi mai spui odată.

Și o sărută, la care toată lumea aplaudă.

-Pe noi de ce nu ne-au aplaudat? am întrebat-o pe Annabeth.

-Poate că nu vor să aplaude un Creier de Alge (râde în hohote).

Eram așa de euforici încât nici măcar nu observasem ceva ce cobora dealul de la bariera pinului Thaliei, dea berbeleacul. Când a ajuns jos și s-a lovit de un copac cu o bufnitură puternică, am întors cu toții capetele spre locul de unde venise zgomotul. Când ne-am apropiat destul, am putut observa că acel ,,ceva" era defapt un ,,cineva", și anume o fată. Era plină de noroi pe haine și pe față, dar am putut deosebi o culoare rubinie de murdăria de pe brațe și picioare. Era sânge. ,,Poate s-a lovit în timp ce a aluncat din vârful dealului", m-am gandit, dar nu am apucat să spun asta cu voce tare că deodatăse auzi un muget de pe culmea dealului.

Era Minotaurul.

-Se pare că tipul ăsta vrea să-și ia revanșa, am zis ca nimeni să nu mă poata auzi. Hei, ascultați-mă! Haideți să-i arătăm urâtaniei ăsteia că s-a pus cu cine nu trebuia. Cu toții ne-am am pornit către Dealul Semizeilor apucând în grabă armele aruncate de pe ici și colo.

Arătarea aia chiar că se agita, nu glumă! Imediat ce m-a zărit în fruntea legiunii de rezidenți, a început să facă spume la gură (defapt era un bot). M-am repezit la el, și ca și cum aveam deja mișcările în sânge, am sărit pe mâna lui, apoi în cârcă și i-am înfipt-o pe Anaklusmos fix în gât. Bestia a mugit din nou, ceva ce în traducere cred că însemna: ,,Ne mai vedem noi!", apoi se dezintegră. Când m-am întors cu fața spre prietenii mei, toți începură să aplaude și să chiuie.

-Asta a fost rapid...

-Se pare că le place totuși Creier de Alge, i-am spus lui Annabeth.

-Da da, cum spui tu, mi-a zâmbit Wise Girl.

Ne-am întors cu toții în tabără ca să vedem ce era cu fata care venise. Văzând că încă era inconștientă, am dus-o la infirmerie unde i s-a dat PUȚINĂ ambrozie și PUȚIN nectar (nu de alta, dar nu aveam chef să fim dați în Gazeta Olimpului ca fiind ,, criminalii unei tinere semizeițe care a fost îndopată cu nectar și ambrozie). M-am dus la ea să văd dacă și-a revenit, dar tot ce a făcut a fost să-și întredeschidă ochii de un albastru mai clar și mai curat chiar și decât apele din: TENERIFEEEE (Annabeth crede că mi s-au înnodat algele din creier).

-Cum te numești? am întrebat-o pe fata.

-Aida...Aida Lia.

Și a adormit.

Toți eram uimiți, mai ales că nu știam a cui fiică putea fi. Ceea ce a fost și mai uimitor a fost Wise Girl care a spart gheața:

-Prima fiică...Prima fiică aducătoare de vești bune...

-Ce?!?!, am spus toți în cor.

-Aida Lia...Aida înseamnă ,,prima fiică" și Lia ,,aducătoare de vești bune"...

-Și a cărui zeu ar putea fi prima fiică?, întrebă Piper.

-Hmmm... zise Annabeth.

Poseidon...nu, Hades... nu...Apollo...nu cred...Hestia poate, sau Hefaistos...

-Ce ziceți de Artemis?, a zis unul din mulțime.

-Artemis a jurat să rămână fecioară, a spus Annabeth.

-Și Atena a jurat să rămână fecioară!, îi răspunse cu sarcasm lui Annabeth.

-...* schimb de priviri răutăcioase*.

-Eu zic să ne întoarcem la antrenament, să o lăsăm să se odihnească și vom vedea după asta!, am propus.

-Ok...Hai.

Apoi au urmat ore și ore deantrenament intensiv, că am și uitat noțiunea timpului. Spre seară am mers cutoții la infirmerie să vedem ce face noua rezidentă, dar era în aceeași stare.