Percy Jackson și Jurământul Încălcat

Capitolul 27 În care fiecare își spune povestea

- Da şi nu...

- Ce vrei să spui cu asta?, spun eu nedumerit.

- Răsfoiam nişte cărţi când deodată ghiciţi cine s-a decis să-mi facă o vizită.

- Nu ştiu Annabeth...Să stau şi să enumăr toţi posibilii zei sau monştrii care s-ar putea să-ţi fi făcut o vizită mi-ar lua ceva timp, iar ăsta e un lucru pe care nu prea ni-l permitem.

- Ok ok... a venit...
Chiar în momentul în care Annabeth era pe cale să ne spune ce şi cum, a venit ospătarul să ne ia comanda. Am cerut fără să mai stau pe gânduri o pizza cu ton, preferata mea. Lia şi-a comandat un cheeseburger, iar Kaila s-a mulţumit doar cu o limonadă. În timp ce Annabeth a cerut doar o apă plată, Nico l-a întrebat pe ospătar dacă servesc şi cartofi prăjiţi cu pui. După ce comenzile nostre au fost preluate, am îndemnat-o pe Wise Girl să-şi continue povestea.

- Deci...ce spuneai?

- A da. Kaila, spune Annabeth întorcându-şi privirea spre fată, cred că mai ales tu ai vrea să auzi asta.

- Ok... Ar trebui să-mi fac griji într-un fel?

- Nu chiar... Tatăl tău... Adică, spune Wise Girl dregându-şi vocea, Apollo. El a fost cel care a venit la bibleotecă cu un mesaj foarte important pe care m-a rugat să...

- Stai stai stai. Vrei să spui că tata a venit să îţi transmită ŢIE mesajul? Nici măcar nu s-a obosit să mi se arate mie.

- Nu, Kaila, nu e vorba de asta. S-a gândit că dacă va veni direct la tine îi va îndruma pe monştri să ne atace. A fost singura cale pentru a te ţine în siguranţă... pentru a NE ţine în siguranţă. A spus că noi suntem singura speranţă a Olimpului, chiar dacă doar el şi Artemis împărtăşesc această idee.

Instantaneu, Liei i s-au făcut ochii gri şi atât de strălucitori de parcă ar fi fost argint viu. Pe semne că rostirea numelui mamei ei a fost de vină...

- Mama... Adică Artemis. Ce se întâmplă cu ea? Am avut nişte vise ciudate... Era însoţită de 2 bărbaţi care o ţineau strâns de braţe. Unuia îi ieseau flăcări din orbite...

- Ares, spun eu amintindu-mi cu dispreţ de scena parcă petrecută acum câteva secole în care a trebuit să mă lupt cu el.

- Da, Ares. Pe faţă i se putea citi satisfacţia care-l făcea să chicotească într-una. Iar celălalt nu părea la fel de fericit... mai degrabă obligat să-şi ducă sarcina la bun sfârşit. Părea destul de plicitsit, iar din când în când papucii înaripaţi pe care îi purta îl făceau să plutească uşor.

- Hermes, adaugă Annabeth.

- Totul îmi părea destul de vag. Nu ştiu unde anume o duceau pe Artemis, dar ştiu că coborau nişte trepte în spirală... Iar pe măsură ce înaintau, peisajul se întuneca din ce în ce mai tare.

- Eu ştiu unde o duceau, spune Nico pe un ton nu chiar plăcut şi prevestitor de rău. În catacombele Lumii Subpământene.

- În cata ce?, întreabă Kaila nedumerită.

- Catacombele Lumii Subpământene. Un loc mizerabil în care zeii obişnuiau să-şi trimită acuzaţii pentru a-şi ispăşi pedeapsa în întuneric şi singurătate. Dar în ultima vreme nu au mai fost puse în funcţiune..., spune Annabeth.

Eu şi Nico facem schimb de priviri. Amândoi ştim cum stă treaba cu închisoarea aia... Am simţit-o pe pielea noastră.

- Lia... Şi abia acum pomeneşti despre toate astea?, se adresează Kaila verişoarei ei.

- Am crezut că este doar un vis. Şi nu am vrut să vă mai bat şi pe voi la cap cu toate lucrurile care s-au întâmplat în tabără..., spune uitându-se la mine şi Wise Girl.

Pentru un moment se face linişte. Nimeni nu ştie ce să mai zică. Ne-a ajuns şi comanda, dar acum nimeni nu mai pare să aibă poftă de mâncare. Annabeth îşi deschide sticla, ia o înghiţitură zdravănă de apă, pune dopul la loc după care spune pe un ton calm:

- Exact asta mi-a spus şi Apollo că s-a întâmplat... Şi... m-a mai rugat să avem mare grijă... A spus că toată lumea stă la pândă după noi... Mi-a mai spus şi că unii zei s-au aliat cu monştrii, dar asta încă îmi vine greu să cred. Cel puţin, nu mă aştept la aşa ceva de la cei 12. Şi mai este ceva... Apollo e de părere cum că atacul asupra Taberei a fost doar un mod de a ne face să le scoatem pe fete de acolo. În afara zidului de protecţie, sunt mult mai uşor de vânat şi de găsit. Iar aici intervine marea problemă: Doar zeii şi semizeii ştiu punctele vulnerabile ale Taberei. Şi Chiron. Dar el nu ne-ar trăda niciodată.

Îmi vine din nou în minte ideea cu Afrodita şi Echidna. Oare să fie şi zeiţa frumuseţii implicată în toată treaba asta?

- Apollo a spus că unii zei îl suspectează cum că ar complota cu Artemis. Doar că nu mai are cum să comunice cu ea, cel puţin nu în mod direct. Ares a început să-l spioneze, iar Apollo e convins că toate astea sunt mâna Herei. Toată lumea ştie cât de mult îi iubeşte pe cei doi gemeni ai lui Zeus. Aşa că nu a avut prea mult timp la dispoziţie. Dar m-a rugat să le comunic Kailei şi Liei un mesaj special...

La auzul acestor cuvinte, cele două fete au înlemnit. Pe semne că nu se aşteptau la aşa ceva.

- Kaila... Apollo ar vrea să ştii că nu va renunţa niciodată la tine. Chiar dacă nu a fost mereu prezent în viaţa ta... Vrea să ştii că s-a schimbat şi că va face tot posibilul să-şi îndrepte greşelile.

Kaila nu a comentat în vreun fel. Asta ar trebui să-mi pună un semn de întrebare? Cred că da. Nu e genul care să rămână aşa uşor fără cuvinte. Dar fiecare are momentele lui de slăbiciune. Să spunem doar că s-a emoţionat puţin.

- Şi Lia... Apollo mi-a transmis asta din partea lui Artemis. Ea vrea să ştii că nu regretă nimic din ce s-a întâmplat, poate doar că nu a fost alături de tine în momentele importante din viaţa ta. Indiferent cum se va sfârşi toată povestea asta, vrea să faci alegerile potrivite pentru tine, să nu te laşi înfluenţată de ceilalţi. Ştie că joci un rol important în toată treaba asta, alături de Kaila. Şi mai ştie că doar împreună veţi putea găsi răspunsul. Doar împreună veţi putea salva lumea.

Acelaşi efect au provocat vorbele lui Annabeth şi asupra Liei. Simţeam cum de abia se abţinea să nu plângă şi cum încerca să pară curajoasă doar de dragul nostru. O înţeleg. Şi eu am trecut prin momentele astea. Fiecare dintre noi a avut de a face cu ele. Dar pentru asta sunt prietenii.
În cele din urmă, am terminat de mâncat şi am plătit comanda. Când am plecat de la pizzerie deja a început să se întunece, aşa că a trebuit să ne găsim un loc în care să stăm peste noapte. Presimt că mâine va fi o zi încărcată aşa că avem nevoie de toată odihna posibilă.