Aiden (Needitată)

Realitate sau...?

     Iubire? Dragoste?
     Ce se întâmplă cu mine și cu sufletul meu? Odată ce aceste cuvinte străine și interzise pentru mine au fost rostite de către Emery, am simțit cum timpul s-a oprit în loc, iar eu m-am blocat. După mulți ani, un val de emoții se întorc pe neașteptate și mă lovesc din plin. Niciodată nu am crezut că cineva o să îmi mai zică aceste cuvinte. Clipesc de câteva ori neștiind ce să zic sau ce să fac, dar pot spune că într-un mod ciudat, toată ființa mea se bucură și simte iubire. Dar totuși, pe lângă sentimentul acesta de bucurie, există și sentimentul de vinovație. Mă simt ca și cum o dezamăgesc pe Emery, iar dacă nu fac asta acum, mai mult ca sigur o s-o fac în viitorul apropiat.

— Aiden? S-a întâmplat ceva? rostește Emery cu puțină dezamăgire în glas, ochii ei mă țintuiesc cu multă atenție, iar buzele ei încearcă cu ardoare să se unească într-un zâmbet care să pară cât de cât real. Dar cum aș putea să îi zic că o iubesc, fără să mă comport ca un idiot? Cum aș putea să îi zic că o iubesc și că ea este întreg universul meu, dacă există șansa ca eu să o rănesc în orice moment? Cum m-aș putea ierta vreodată, dacă aș știi că o pot rănii?

— Nu...

— Te-a deranjat faptul că ți-am zis că te iubesc? Face un pas în spate, ca apoi să își bage palmele în buzunare. I-am citit gestul încă dinainte de a-l face. Emery este agitată, pot spune că mai rău decât este de obicei.

— Nu. A fost doar neașteptat! În mintea mea acest ,,nu" sună mult mai bine, dar de fiecare dată când îl rostesc, am impresia că tai și mai mult conexiunea dintre mine și Emery. Uneori mă întreb cât de idiot pot fi, de rămân fără cuvinte de fiecare dată când sunt într-o situație de acest fel.

— Să înțeleg că așa se simte iadul din ochii tăi? Așa dureros este când cineva încearcă să te îndepărteze?

— Emery, ce tot spui? Nu încerc să te îndepărtez.

— Nu? Tocmai ți-am spus că te iubesc, iar tu încerci să eviți asta cu cât mai mult posibil, spune ea cu un tremurat ușor în glas, clipește de câteva ori pentru a preveni eventuale lacrimi, iar apoi adoptă atitudinea de nepătruns.

— Nu încerc să evit nimic! De ce aș face asta?

— Deoarece tu ești Aiden! Nu înțelegi! Nu pot să cred că am făcut asta! Tu doar mi-ai zis că nu ești capabil să iubești, iar eu m-am încăpățânat și am continuat, și...

— Oprește-te! Emery, tu ești cea care nu înțelege. Niciodată nu aștepți și iei decizii pripite! Crezi că ce ți-am mărturisit a fost ceva spus în joacă? Dacă crezi asta, te înșeli amarnic.

— Aiden!

— Nici nu știu cum să îți zic fără să par idiot sau ceva de genul, dar eu te...

— Aiden, oprește-te! Este vina mea si vreau să îmi cer scuze! Am pus prea multă presiune pe tine deodată, și nu am realizat asta până în acest moment. Se apropie de mine ușor și îmi oferă un zâmbet larg. Își dă o șuvița de păr după ureche, iar apoi se ridică pe vârfuri și îmi oferă un sărut dulce. Odată ce sărutul s-a terminat, îmi privește chipul cu o expresie destul de ciudată, care îmi dă fiori. Zâmbesc ușor la gândul că am în fața mea cea mai perfectă fată din lume și la faptul că eu chiar sunt un idiot. Mă apropii ușor de ea, îi zâmbesc ca un nebun și o trag în brațele mele.

— Știi că ești iubirea vieții mele? Nu, nu știi! Emery, te iubesc așa cum nu am iubit pe nimeni! Îi șoptesc eu la ureche, în timp ce mă joc cu părul ei. Aceasta mă privește cu un zâmbet plin de viață, iar eu îi ofer toată dragostea mea printr-un simplu sărut.