Aiden (Needitată)

Ochii deschiși, dar inima închisă.

    Soarele bate cu putere asupra pământului, încât lasă impresia că vrea să topească tot ce îi stă în cale. Dar copacul sub care stau, încearcă să mă protejeze de razele de foc cu ajutorul crengilor lui. Oftez ușor și încep să mă gândesc la prânzul de care nu prea am avut parte. Mărul nu prea mi-a făcut foamea să treacă, ci dimpotrivă, a stârnit-o.

    Nu ar fi trebuit să las săracul Hamburger cu lăudărosul ăla, până și el sigur s-ar plictisit de Kieran. De acum de fiecare dată când o să mănâc un Hamburger, o să am imaginea lui Kieran alături de o pastă de dinți, iar asta nu este o imagine pe care mi-o doresc să o văd mereu. Îmi scutur ușor capul pentru a scapă de imaginea terifiantă, dar totuși amuzantă din mintea mea.

    Îmi verific orarul și observ că peste cinci minute începe ora de sport. Nu pot spune că îmi displace sau că îmi place această oră. Îmi este puțin indiferentă, dar totuși îmi place să alerg. Înainte alergam în fiecare zi, de cele mai multe ori făceam asta în primele ore ale dimineții. Din cauză că nu aveam somn alergam, în acest mod mi se consuma toată energia și în același timp îmi limpezeam mintea.

   Privesc ceasul de la închietură, iar apoi îmi îndrept privirea spre terenul de fotbal, toată clasă este deja adunată acolo. Dar vestea bună este că profesorul sau profesoara nu este încă prezentă. Mă ridic parcă mai mult în repaus de lângă rădăcina copacului și mă îndrept și eu spre terenul de fotbal pentru a mă alătura colegilor mei. Toți își întorc privirea spre mine, iar eu mă simt ca și cum aș fi pe un podium și defilez, ce mai lipsește este să și pozez.

    Colegii mei sunt toți pregătiți de sport, iar eu încă sunt în blugi, nu am de gând să mă alătur lor și să zâmbesc ca si cum aș fi cea mai fericită persoană din lume. Mă așez ușor pe una dintre băncile de lângă tribune și încep să îmi analizez colegii. Majoritatea clasei este formată din fete, aproximativ șaptesprezece fete și vreo treisprezece baieți. Multe dintre fete sunt aparent draguțe, iar machiajul face o treabă formidabilă în cazul anumitor fete.

    Încerc să le analizez trăsăturile feței pe sub tonele de fond de ten, dar una dintre fete tot îmi sare prea mult în ochi și îmi vine să îmi dau o palmă mintală de câte ori vorbăreață îmi apare în fața ochilor. Această fată este enervantă chiar și atunci când nu este lângă mine. Analizând-o realizez că nu sunt singura persoană pe care Emery o enervează, prietenii ei tot încearcă să o facă să tacă și să se oprească din râs. Emery este o persoană prea energică, iar veselia și zâmbetului ei pot îmbăta orice persoană și cu siguranță poate obține oricând un zâmbet de la orice persoană.

     — Nu o să participi la ora de sport? rostește o voce feminină de lângă mine. Am fost prins în a o analiza pe Emery, încât nici nu mi-am dat seama că una dintre colegele mele s-a așezat lângă mine. O analizez repede, trăsăturile feței arată că este o persoană cu o personalitate simplă, prea simplă aș putea spune, iar privirea ei nu arată nici un pic de mister. Buzele ei par ieșite din tipar din cauza rujului strident, ochii ei căprui sunt asemenea unor licurici care nu luminează în noapte. Iar părul vopsit într-o nuanță cenușie o face să pară prea mult a păpușă.

      — Nu cred.

     — Cammy, tu ești Aiden, corect?

      — Da.

      — Nu prea vorbești văd, de ce?

     — Chiar te interesează sau ai nevoie de un subiect de bârfă cu colegele tale care te așteaptă nerăbdătoare? Îmi împreunez mâinile la piept și îi arunc o privire plină de dezinteres în timp ce aștept să plece și să mă lase să mă bucur de prea iubita mea liniște.