Aiden (Needitată)

Reuniune de familie

     Surâd ușor la fericirea pe care Izy o emană și încep să alerg spre ea. Odată ajuns la etajul patru, văd că Izy este ca o stână de piatră, văzând că nu are nicio reacție alerg pe scări sprea ea. Îi pot auzi respirația sacadată de unde sunt eu eu, iar asta nu arăta deloc a bine. Deja mintea începe să se joace cu mine și deja îmi pot imagina cum se clatină ușor ca apoi să cadă pe scări.

— Izy, ce ai pățit? Ești bine?! Îți este rău?

— Aiden Miller? rostește un polițist aflându-se la ușa apartamentului meu, privirea pe care mi-o aruncă nu anunță nimic bun. Îl privesc nedumerit, nu am nici cea mai vagă idee de ce poliția mă caută.

— Da.

— Aiden Miller ești arestat, cineva a făcut o plângere precum că ai o relație cu o minoră. Te rog să nu spui nimic, orice spui poate fi folosit împotriva ta!

— Aiden! smiorcăie ușor Izy cu ochii în lacrimi, îi privește curioasă pe cei doi polițiști, iar apoi mă îmbrățișează

— Totul o să fie bine, o să vezi!
Unul dintre polițiști îmi pune cătușele la mâini și mă împinge cu putere pe scări. Mârâi doar pentru mine și măresc pasul. Odată ce intru în mașina poliției văd o siluetă cunoscută. Angela trăge cu disperare dintr-o țigară în spatele blocului alături de o matahală și de vecina mea de la patru. Oftez ușor, iar pentru următoarele zece minute până la secție îmi închid ochii, și încep să mă gândesc la un plan.

— Mișcă! strigă polițistul la mine. Ciudat este faptul că odată ajuns aici, acest polițist și-a schimbat atitudinea brusc. De la polițistul liniștit, a devenit polițistul dur.

— Ăsta este planul tău? Dacă este cum gândesc eu, este jalnic!

— Ce?

— Joci două roluri destul de prost, nu te prinde nici unul!

— Ce tot vorbești tu aici? răspunde aparent confuz, în timp ce îi înmânează niște documente unei polițiste. Acesta o analizează din cap picioare, având un zâmbet de îndrăgostit pe față. Își așează părul din două mișcări stângace, iar apoi își așează mâinele în buzunarele de la pantaloni.

— Faza cu polițistul dur și polițistul bun, asta este doar în filme! Tu crezi că așa o atragi pe doamna polițist cu această atitudine? Polițista devine deodată atentă și îmi aruncă o privire călduroasă, dar într-un mod interesant. Tehnicile tale sunt învechite omule!

— Taci odată și mergi! În seara asta o să dormi lângă câțiva amici foarte ,,prietenoși".

     În ciuda tratamentului lui, eu îi zâmbesc larg, iar el mă împinge spre una dintre camerele de interegatoriu de aici. Mă așez pe scaun, iar acesta îmi dă jos cătușele. Pe încheieturile mele se pot observa căteva dungi roșii, care în următoarele ore se vor transforma în niște vânătăi destul de frumoase.

— Haide să începem!

— Nu primesc un avocat?

— Pe cât ești un individ fără scrupule, ai pretenția să ceri un avocat?

— Nu știu cum să vă zic frumos, dar domnule polițist, nu aveți nici un drept să mă jicniți!