Aiden (Needitată)

Never go away

     Analizez cu foarte multă atenție fraza pe care Emery a spus-o mai mult doar pentru ea, dar care din fericire a ajuns și la mine. Fraza ei mi se repeta într-una în minte, iar eu nu știu ce ar trebui să fac. Mă simt extrem de neputincios de fiecare dată când o văd, nici măcar nu sunt capabil să o privesc în ochi.

     ,,Ți-aș fi spus ceea ce simt, dar tu nu ai fi simțit la fel." Mă simt ca un nebun care aude sute de voci în minte, dar în cazul meu, vocea este doar a vorbăreței. O voce suavă care la un moment dat ajunge să ți se întipărească în minte, iar tu ca persoană nu poți face nimic ca să o scoți de acolo. Mă opresc la câțiva metrii distanță de ea, oftez ușor și mă indrept spre ea ca un uragan. Auzindu-mi pașii, Emery își ridică privirea îndurerată, dar totuși puțin surprinsă asupra mea. Mă opresc fix în fața ei, între corpurile noastre nefiind mai mult de cinci centimetrii. Îi ridic bărbia cu cea mai mare blândețe și încep să mă înec ușor în ochii ei.

— Te-ai înșelat a doua oară pe ziua de azi! rostesc încet în timp ce îi mângâi chipul fin, cred că aș putea repeta acest gest la infinit fără a mă plictisi. Buzele i se întredeschid fiind pregătită pentru a-mi răspunde, dar ceva o determină să ezite. Îmi las capul într-o parte și încep să o analizez în amănunt. Lumina de pe stradă se reflecta ușor în întuneric pe chipul ei, făcându-i ochii să strălucească mai frumos ca niciodată. Zâmbetul începe să îi revină cu fiecare secundă trecută, iar chipul care acum câteva minute era plin de o tristețe neînțeleasă, începe să revină la unicitatea lui, la angelitatea lui pură.

— Aiden! Îmi cuprinde mâna rece, la atingerea mâinii mele prea reci aceasta tresare. Dacă mâinile mele sunt reci asemenea unui cub imens de gheață, ale ei sunt fierbinți asemenea unei flăcări intense care se stinge cu greu. Ce faci? Nu vreau să te joci cu mine și sentimentele mele!

— Ce fac?Acum e rândul meu să îți spun că vreau să fiu în lumea ta. Deci ce zici, mă lași în lumea ta?!

— Aiden!

— Ești pregătită să vezi iadul din ochii mei fără să îți pierzi dorința de a mă cunoaște? Încep să îi mângâi ușor părul și îmi apropii chipul de fața ei astfel încât să îi pot simți respirația sacadată. Niciodată să nu pleci!

     Ochii i se măresc instant fiind suprinsă de această apropiere dintre noi, își umezește buzele printr-un gest simplu, iar apoi se ridică pe vârfuri și își lipește buzele de ale mele. Nu sunt deloc suprins de gestul ei, dar pot spune că am rămas pur și simplu hipnotizat de atingerea buzelor ei. O trag mai aproape de mine și adâncesc acest sărut care îmi crează fiori din cap până în picioare. Nu știu ce fel de magie folosește prin acest sărut, dar pot spune că m-a prins de tot în vraja ei.

     Acest sărut mă poartă cu totul pe alte culmi, inima îmi băte mai rău ca niciodată, iar în orice moment inima îmi poate sări din piept. Dar ceea ce mă distruge îi sunt buzele, acestea îi sunt dulci de parcă ar fi făcute din miere pură. Această dulceață extrem de fină îmi poate provoca în orice moment un atac sau aș putea să ajung într-o lume plină de dulciuri și zahăr. După secunde bune, sărutul nostru se sfârșește, iar eu nu am cuvinte pentru ceea ce tocmai s-a întâmplat. Între noi doi se instalează o liniște apăsătoare, dar totuși productivă.

     Este acel moment în care fiecare dintre noi îl privește pe celelat în ochi, iar nici unul nu este capabil să zică ceva. Dar totuși, ochii noștrii nu au pierdut contactul, este ca și cum comunicam doar prin priviri. Inspir mult aer rece, iar apoi mă apropii de ea ușor. Ochii ei întrerup contactul și face câțiva pași în spate, ca și cum eu aș fi un psihopat, iar este următoarea victimă.