Aiden (Needitată)

Sucker for pain

    Soarele strălucitor al dimineții îmi mângâie chipul cu cea mai mare blândețe, iar aerul rece și curat mă face să îmi doresc să răman pe balcon tot restul zilei. Îmi aprind una dintre țigările din pachet și încep să o savurez încet, ceva din mine ar fi vrut să sting țigara și să las aerul rece al dimineții să mă trezească de tot.

    Dar din simplul fapt că știu că pe Emery o enervează acest lucru, o fac dinadins.Nu este prin preajma mea, dar știu că mirosul de țigară va persista pe hainele mele în ciuda parfumului puternic, iar ea se va înfuria puțin și poate cu ocazia asta se va îndepărta de mine. În ultimul timp i-am permis prea mult să se apropie de mine, iar asta nu aduce deloc a bine.

    Mă așez pe scaunul nu prea confortabil și privesc cu neliniște scaunul de lângă mine. Tot am impresia că în următoarele secunde silueta firavă a vorbăreței își va face apariția, îmi va arunca zâmbetul ei distrugător, iar apoi mă va face să îi analizez trăsăturile pe care le știu deja ca pe o poezie. Închid ochii încet, iar imaginea angelică a vorbăreței își face apariția, văzând asta deschid ochii într-o fracțiune de secundă. Iar respirația mi-o ia razna de parca aș fi alergat kilometrii întregi. Îmi scutur capul, mă ridic dintr-o mișcare de pe scaun și mă îndrept spre ieșire ca o furtună, care este pe punctul de a face mari stricăciuni.

    Izy încă doarme dusă, ieri a probat zeci de haine și mai ales s-a plimbat prin tot mall-ul, iar oboseala și-a pus amprenta asupra ei. Este prima dată când Izy a mers la mall și pentru că i-a plăcut foarte mult acolo, am de gând să o duc de câte ori am ocazia. Înainte de a deschide ușa, mă îndrept spre Izy și îi las un pupic pe frunte. O învelesc și mă îndrept spre ieșire în cea mai mare liniște. Peste câteva minute trebuie să ajungă Seth aici, astăzi librăria este închisă, iar el s-a oferit să aibă grijă de Izy cât timp eu lipsesc. Știu că Seth o să aibă grijă de Izy, el este una dintre puținele persoane în care am încredere. Îi voi rămâne veșnic dator lui Seth. Chiar dacă uneori sunt distant, el înțelege de ce fac asta și îmi respectă intimitatea.

    Odată ajuns în fața blocului, arunc o privire spre balconul unde m-am aflat acum câteva minute. Zâmbesc puțin la gândul că mintea mea o luat-o razna pentru câteva momente din cauza lui Emery, dar acum gândurile mele sunt limpezi, iar ea nu îmi mai răscolește mintea.

    Mă urc pe motor și pornesc în viteză spre cabinetul doamnei psiholog, astăzi am o dispoziție destul de bună și sper să rămână așa pe tot parcursul zilei. Chiar dacă este weekend, doamna psiholog nu are de gând să mă scape din ochi. În ultimul timp am devenit mai cooperant, dar asta se întâmplă numai din cauza înțelegerii. Oricum, încă nu îi ofer șansa să îmi intre în totalitate în minte.

   Merg pe stradă cu o viteză destul de legală, iar totul mi se păre că are loc cu încetinitorul. Uneori mă întreb, oare cum ar fi dacă am putea controla timpul? Am învața din greșeli sau am reface aceleași greșelile la nesfârșit?

   Opresc în fața cabinetului și cobor aproape somnoros de pe motor. Chiar dacă am dormit destul de bine, mă simt totuși obosit. Odată ce intru în cabinet sunt întâmpinat de secretară, aceasta mă salută zâmbind și îmi face semn să intru în cabinetul doamnei. Deschid ușa încet, iar privirea doamnei psiholog mă lovește din plin. Îmi zâmbește larg, iar apoi îmi face semn să mă așez pe fotoliul confortabil. Acest fotoliu îmi cam face cu ochiul de ceva timp ca să îl iau acasă.

     — Bună dinineața! rostesc în timp ce mă fac confortabil pe fotoliul moale.

     — Bună dimineața, Aiden! Observ că ești bine dispus astăzi.