Un sarut la miezul noptii

Capitolul 8- Excursia *

Oboseala si plictiseala isi faceau simtita prezenta .

O priveam pe Nikoleta care isi impacheta cu bucurie hainele si alte lucruri pentru excursia de maine , eu nu eram foarte entuziasmata de aceasta exursie , insa trebuie sa merg fie ca vreau fie ca nu.

Oftam din ce in ce mai mult gandindu-ma la ce se va putea petrece, int-un fel ma simteam bine ca plecam, aceasta excurisie ar putea fii momentul potrivit in care eu si cu Adrian am putea discuta despre AR si i-as spune despre bilet si manechin.

Dar daca nu va iesi totul asa de bine cum sper, Nikoleta ar putea fii ranita la fel si eu , insa gandul meu zboara doar la Adrian, si la ce ar putea sa ii se intample lui.

Oare  de ce nu imi pot lua capul de la el, as vrea asa de mult sa il uit macar pentru o clipa, si sa ma gandesc la binele meu intai apoi la el, insa in mine este  mai mare dorinta de al proteja pe el si pe Nikoleta, chiar cu pretul vietii mele.

Eu nu am motive sa traiesc, ei au , eu sunt un nimeni si asa voi ramane mereu, si decat sa continui singura in acest iad prefer sa ii las pe ei sa traiasca in locul meu .

Prinsa in gandurile mele , aud cum telefonul incepe sa sune, cu pasi marunti ma apropiu de el si incet ridic receptorul spunand :

-Alo?

-Alo! 

-Tu ... 

-Chiar eu Amy, ti-a fost dor de mine?

-AR.. ce vrei de la mine? De ce nu ma lasi in pace?

-Ai grija cum vorbestii, si asculta ai inteles

-Da

-Decii pe maine se organizeaza o excursie in munti, un prilej foarte bun de a fii la distanta de mine asa cum crezii tu, insa nu este asa, cu aceasta ocazie te vreau din ce in ce mai aproape de Adrian, vreau sa il facii pe el sa iti spuna si cel mai mic secret ca sa-l pot distruge

-Dar cum sa fac asta ,... nu pot...

-Va trebui sa poti astfel Nikoleta moare 

-Nu.. nu cred asta ...

Insa fara sa ma apuc sa spun ceva o impuscatura se aude si un glont trece la doar cativa milimetri de capul Nikoletei .

Aceasta se sperie si cade jos aproape traumatizata, iar eu ma uitam la ea cu lacrimi in ochii si cu receprorul la ureche

-Acum ma crezii?

-Da

-Ce trebuie sa fac?

-Trebuie sa il seduci incetul cu incetul pe Adrian, usor pas cu pas pana cand el va cadea in plasa ta , iar o data ce o sa ii descoperi secretele, mi le vei spune, eu il voi distruge iar tu si cu prietena ta Nikoleta o sa fiti in siguranta vii , s-a inteles

-Da....

-Apropo nici sa nu iti treaca prin cap sa ma tradezii, eu voi fii mereu cu ochii pe tine, chiar daca vei pleca in accea excursie, ai priceput Amy?

-Da, am inteles, nu te voi trada 

-Asa sper, pentru binele tau si al Nikoletei 

Si fara sa mai spuna nimic receptorul se inchide, iar cu pasi marunti ma apropiu de Nikoleta care statea rezemata de pat incercand sa isi potoleasca lacrimile care ii curgeau de spaima trasa.

Acel glont a trecut foarte aproape de capul ei, iar intr-o secunda daca se misca ar fii putut sa fie moarta acum

O i-au in brate si ii spun :

-Ti-am spus sa pleci  cand ai avut momentul , de ce nu ai facut-o?

-Nu... nu imi pare rau ca am ramas, acum mai mult ca niciodata vom fii unite Amy, asta a fost doar o proba a puterii lui, insa mai multe vor urma si trebuie sa ne pregatim