Un sarut la miezul noptii

Capitolul 37 - Durere si putere

Din perspectiva lui Adrian 

Simteam cum picioarele imi cedeaza iar lacrimi  imi curg pe obraz . 

-Nu poate fi adevarat , baiatul meu nu poate fi mort ! strig cat de tare ma tin plamani la doctorul care mi-a spus aceea veste . 

Puteam sa vad cum toti plang si chiar si tatal ei avea lacrimi in  obraji . Simteam durerea ca un pumnal infipt in inima mea , in loc sa curga sange curg lacrimi . Ma doare atat de tare pieptul incat imi vine sa imi scot inima din piept . 

-Dar Amy cum se simte ? intreaba Mira cu o voce ragusita de la lacrimi . 

Timp de cateva secunde am uitat de iubita mea , ma uitam la doctor cum se uita la mine cu o fata ingrijorata dupa care imi simt picioarele miscandu-se spre el privindu-l cu ura . 

-Cum se simte Amy ! ma rastesc la el 

-Este bine doar ca momentan o tinem la terapie intensiva era aproape sa moara si ea nu doar   copilul din pantecul ei . 

Simteam cum pamantul se prabuseste sub mine , nu vroiam sa o pierd si pe Amy , nu si ea , singur fara ele mai bine mor si ma reintalnesc cu ele sus in cer . 

Este prea mult ca copilul meu este mort , si cata speranta am avut ca va trai si ca il voi tine in brate , ah baietelul meu este printre ingeri  acum , ingerasul  meu pe care nici cu l-am vazut . 

-Adrian cred ca este mai bine sa plecam  ... spune Sergiu incet strangand-o de mana cu putere pe Nikoleta 

-Plecati voi , eu raman aici , ! spun incet ,  

-Dar Adrian nu te vor lasa sa o vezi pana nu va iesi de la terapie intensiva , vino si odihnesteste putin apoi venim inapoi .   spune Nikoleta 

-Am spus nu ! spun tare nervos 

-Bine , orice este nevoie sa ma suni o sa fiu imediat inapoi   , spune Mira apropiindu-se de mine si punandu-si mana pe  umarul meu .  O priveam in ochii cum isi stapanea lacrimile , cum ar vrea sa urle dar nu poate , isi musca buza inferioara ca sa se stapaneasca si stiu cat de greu era si pentru ea sa stie cum s-a terminat totul , sora ei si .....

-Bine  , spun incet in timp ce o privesc  cum pleaca alaturi de ceilalti dar nu si tatal ei 

-De ce nu plecati si dumneavoastra ? intreb cu o voce joasa 

-Este fiica mea Adrian , si desi istoria este viceversa tot nu am sa plec , acum multi ani am ramas in spital pentru ca sotia mea murise si mi-a lasat un copil frumos caruia sa ii arat viata , acum acel copil care trebuia sa fie nepotul meu este mort dar imi ramane ea , fiica mea inca mai am speranta in inima langa ea . 

-Ai dreptate ,. dar nu inteleg de ce viata este asa de nedrepata 

-Nici eu nu stiu dar uneori chiar si destinul este prea crud 

-Crud ...

Kaylie povesteste 

-Deci cum este ? intrreaba Rayan privindu-ma cu intensitate 

-Proasta nu ma ascultat cand am avertizat-o , i-am spus ca sunt cu ochii pe ea si o vor ataca dar s-a incapatanat si acum uite unde a ajuns ! tip cu putere facandu-l si pe Eduard sa isi mute privirea spre mine si sa ma priveasca ciudat . 

-Este moarta ? intreaba acesta cu regret in voce

-Nu , dar copilul ei este ! spun tare incat simt ca o lacrima imi apare in ochiul stang  

-Cum adica a murit copilul ? intreaba Rayan 

-Medicul sustine ca asa s-a nascut , dar eu am vazut-o pe Amy acum ceva timp si am vazut burta ei mare , cum copilul se misca , isi tinea mana peste burta parca protejandu-si copilul , nu este posibil sa fie mort ! tip cu nervi la acestia