Un sarut la miezul noptii

Capitoul 40 - O scrisoare misterioasa

Simteam cum ploaia  se lasa lin peste noi , un mic fior mi-a facut pielea ca de gaina . 

- Termina ! spun cu putere in timp ce acseta se departeaza de mine reusind sa il privesc mai bine in ochii mari si negri 

-Ti-a placut ! spune acesta in timp ce zambeste viclean 

-Nu ! Am un iubit nu pot sa ii fac asta  il iubesc , ceea ce s-a intamplat a fost o gresala din cauza ta ! Idiotule ! 

-Ma poti face cum vrei tu , dar am simtit ca ti-a placut 

-Pe naiba placut ! Delirezi ! Sper sa nu te mai revad niciodata porc mizerabil 

-Trebuie sa recunosc ca am fost numit in multe feluri dar in acesta niciodata , porc ? Arat eu ca unul ?

-Uite asa ai recunoscut ca esti un porc mizerabil adio ! 

Spun cu putere in timp ce plec fara sa mai privesc in spate punandu-mi mainile la urechi fara sa il mai aud ceea ce spunea in spatele meu . 

Ploaia nu se incetase deloc , parca cerul nu tinea deloc cu mine , iar acum daca ma gandesc mai bine totul se potriveste , vremea aceasta urata este la fel ca si ziua mea . 

Pierderea fiului meu este ceva ce ma va marca pentru totdeauna . Aceasta rana nu se va mai vindeca niciodata in inima mea , mereu  va fi un gol care nimeni si nimic nu il  va mai putea umplea . 

 -Amy aici esti ! vocea lui Adrian din spatele meu ma face sa ma opresc brusc  ,  intorcandu-ma l-am vazut ud cum se apropia tot mai mult de mine 

-Esti bine ? ma intreaba acesta cu ingrijorare in glas 

-Da ... spun incet ,  privindu-l cum a ajuns langa mine bratele acestuia se aseaza pe spatele meu mangaindu-ma . 

Ploaia cadea peste noi parca incetind timpul . Am inspirat adanc dupa care mi-am muscat buza inferioara stapanindu-mi lacrimile . 

Ma simteam groaznic pentru ceea ce i-am facut  , l-am sarutat pe Axel , ah Doamne ce a fost cu mine ?

-Sa nu mai pleci asa niciodata    , imi spune acesta in timp ce face un pas in spate si ma priveste in ochi , stiam ca am facut o gresala dar acum nu am puterea sa o spun 

-Bine ,   ii spun in timp ce imi las privirea in jos , nu mai eram capabila sa il pivesc in ochi , nu dupa ce am sarutat alt baiat in aceasta zi , in care copilasul nostru a murit . 

-Haide sa mergem inainte sa racesti , nu trebuia sa iesi din spital asa ! imi spune pe un ton cu autoritate . Stiam ca are dreptate dar in acel moment nu mi-am mai pasat de nimic cand am fugit din spital . 

-Bine  , a fost tot ce am reusit sa spun dupa care am plecat alaturi de el inapoi la spital . 

Mainile lui Adrian erau asezate pe spatele mele mangaindu-ma cu tandrete , ma iubea si il durea , puteam sa simt asta din atingerea lui . 

-Adrian ... spun incet facandu-l pe acesta sa se opreasca din mers 

-Da draga mea ...

-Nu ma parasi te rog  , vocea mea era joasa iar lacrimile s-au pornit din nou 

-Nu am sa fac asta niciodata , te iubesc ! imi spune acesta in timp ce ma ia in brate si ma priveste cu intensitate in ochi . 

Fata lui s-a apropiat tot mai mult de a mea iar inchizand ochii am simtit cum buzele noastre se unesc , caldura acestora le invaluia si pe ale mele frematandu-le cu dor . 

Durerea din interiorul meu domolindu-se incet , m-am lasat prada acelui moment .

-Te iubesc ! imi repeta din nou Adrian schitand un mic zambet