Un sarut la miezul noptii

Capitolul 19 - Despartirea *

-Amy ...

-Adrian !?  

-Ce ai patit ?   imi spune ingrijorat in timp ce se apropie de mine insa  ma dau in spate sa nu ma atinga

-Ce s-a intamplat ? De ce ma eviti ?

-Ce se intampla vreau sa imi spui tu mie ! De ce te-ai jucat in tot acest timp cu mine si cu sentimentele mele ? Chiar nu ti-a pasat deloc ca ma ranesti ?

-Amy nu stiu despre ce vobesti 

-Te-am vazut cum ai sarutat-o ....

-Amy lasa-ma sa-ti explic ! 

-Nu vreau explicatii , am vazut totul cu ochii mei , esti un nemernic , doar m-ai folosit fara sa iti pese de cat o sa sufar eu in aceste momente insa s-a terminat nu vreau sa mai stiu nimic de tine , nu mai vreau sa fiu jucaria ta ! Vreau sa uit ca existi si daca as putea da timpul inapoi as repara gresala de a te iubi ! 

-Nu spune asta Amy , si eu te iubesc mai mult decat ai putea sa crezi 

-Daca m-ai fii iubit nu te-ai fi sarutat cu alta 

-Dar nu este cum crezii tu !!

-Nu-mi pasa cum este tot ce conteaza este ca v-ati sarutat iar asta pentru mine inseamna finalul relatiei , caci asculta bine Adrian eu nu-s papusa nimanui sa te joci cu inima mea si apoi sa o arunci la gunoi ca pe o carpa , du-te la bruneta aia si sarutati-va in continuare  va doresc multa fericire si tot ce te rog este sa nu imi mai spui nimic niciodata , evita-ma pe cat posibil ca prea mult m-ai ranit . 

Iar daca chiar te-ai saturat de mine trebuia sa mi-o spui in fata nu sa te joci cu mine in timp ce mai aveai si pe alta , iar pentru asta esti un nemernic . 

Pleaca ! 

-Amy ...

-Pleaca!! 

-Bine , daca aste este dorinta ta ... 

Si fara sa mai spuna nimic o lacrima i se scurge pe obraz si se apropie tot mai mult de mine si ma saruta scurt pe buze dupa care isi sterge lacrima si pleaca trantind cu putere usa .

Lipsita de puteri ma las sa cad in genunchi lasand mi de lacrimi sa cada pe podelele reci . 

Inima mea era distrusa , nu stiu daca asta a fost cu adevarat alegerea corecta insa orcat de mult l-as iubi trebuie sa accept realitatea in care el ma inselat iar eu nu mai reprezint nimic in viata lui asa ca mai bine il las sa plece si sa isi vada de viata caci la fel am s afac si eu . 

Am o misiune , viata Mirei depinde de mine si trebuie sa fac orice este nevoie ca sa o salvez , insa mi-as dori sa o am in aceste momente pe Nikoleta langa mine sa ma mangaie si sa ma consoleze . Sa ma faca sa rad si sa diminueze aceasta durere macar putin . 

Simt ca o sa mor daca nu fac ceva rapid . 

Buimaca de cap merg afara din bloc si i-au pistolul ascuns de AR intr-un cos cu multe ciocolati . 

Trebuie sa recunosc ca aceasta ciocolata imi prinde bine , iar atata am sa mananc pana am sa reusesc sa-l uit sau pana mor . 

M-am uitat putin la pistol , apoi am studiat putin gloantele, dupa cateva priviri mi-am dat seama ca erau de calibrul 38 , trebuie sa recunosc ca aratau foarte bine , iar desii nu am mai tras niciodata cu o arma daca as avea-o pe aceea curva in fata mea nu stiu cat de mult as putea sa ma abtin sa nu o impusc , doar un singur glont in mijlocul frunti si as ascapa de aceasta durere . 

Ah sunt asa o fraiera , nu este numai vina ei , este si a lui Adrian  sau poate ca este a mea ? 

Deja am devenit foarte confuza si nu mai realizez foarte bine unele lucruri , aceasta despartire ma facut asa de vulnerabila si indurerata ca ...,

Bip Bip se aude dintr-o data sunetul telefonului care imi intrerupe gandurile

-Alo ?

-Alo frumoaso ! 

-Ce doresti AR ? 

-Vroiam sa stiu daca ai luat pistolul si ciocolatile .

-Da am luat pistolul si mersi de ciocolati sunt foarte bune 

-Ok, deci esti pregatita ? 

-Pregatita sa ce ?

-Sa iti incepi misiunea 

-Da insa am o intrebare , de ce vrei sa ma ajuti asa de mult ?

-Hm o sa vina un moment in care o sa afli insa pana atunci va trebui sa faci cum spun eu , iar daca te deranjeaza ajutorul meu te las sa o salvezi singura pe Mira insa nu sunt prea sigur ca vei reusi 

-Binenteles ca vreau ajutorul tau , insa crezi ca o sa pot face fata singura in lupta cu mai multi mafioti 

-Dar cine a spus ca vei  fi singura ?

-Ce vrei sa spui ?

-Vreau sa spun ca mai multi oameni de ai mei o sa vina sa te ajute insa tu vie fi cea  care o va lua pe Mira din ascunzatoare , iar impreuna o sa urcati pana pe acoperisul unui bloc unde un avion va va astepta , este mai complicat planul dar am sa iti spun mai multe pe maine  , acum vroiam doar sa stiu ca pistolul a ajuns in  mainile tale .

-Bine vorbim pe maine , dar esti sigur ca este inca in viata Mira ?

-Da sunt sigur ! Noapte buna 

Si fara sa mai apuc sa spun nimic acesta inchide telefonul . 

Ma uit cateva minute pe tavan si incep sa ma joc cu pistolul , desigur nu l-am incarcat doar ca il tot fixam in mana si ma prefaceam ca apas pe tragaci si ma uitam pe tavan unde ma gandeam ca va lovi glontul .  Era un fel de antrenament imaginar . 

Timp de mai multe minute m-am tot jucat cu pistolul si am inceput sa il incarc apoi sa il descarc tot mai repede ca sa fiu cat mai rapida in acele momente , nu vreau sa fiu mai nebuna decat sunt acum . 

Toc Toc ~! se aude un ciocanit la usa . 

Ma intreb cine ar putea sa fie , Nikoleta este in spital , pe Adrian l-am trimis acasa de mult iar alte variante nu mai am ...

Nepasatoare dar curioasa ma indrept catre usa si tot ce pot sa spun este 

-Alis ce cauti aici ?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~'

Hei ! Am revenit cu noul capitol in doar cateva zile , am avut inspiratie si va multumesc de cei +13500 de cititorii va iubesc , de fiecare data cand va vad parerile imi faceti ziua asa de buna  !  Pe data viitoare kiss