Un sarut la miezul noptii

Capitolul 3 -Evadare pe motociclete *

Nu stiu cate ore am mers cu masina incontinu , nu stiu daca este zi sau noapte, nu mai stiu daca a trecut doar o zii sau doua, tot ce stiu este ca sunt din ce in ce mai slabita.

Nu stiu cat mai pot rezista in asemenea conditi , Adrian sufera si el , dar tot nu inteleg ce se intampla?

De ce am fost rapiti, sau cine ma urmarea ? Atatea intrebari fara de raspuns , atatea dureri de cap fara medicamente care sa le combata.

Habar nu am cat o sa mai suport aceasta situatie, viata mea este un calvar in fiecare zi , insa aceasta rapire umple paharul.

Sunt blestemata sa fiu nefericita, ?

Nu pot sa am un minut de liniste?

Hm, pe cine pacalesc eu.. asta sunt si asta voi fii mereu , ciudata tocilara cu parul verde care este rapita de infractori necunoscuti.

Oare cu ce am gresit asa de tare incat sa merit o asemenea viata ?

Prinsa in gandurile abia observ ca masina opreste , stateam linistita iar la un moment usa se dechide si un barbat solid ma trage afara din masina.

Un soare orbitor ma face sa imi las fata in jos si sa merg fara sa ma uit pe unde calc, Adrian fusese si el scos din camioneta si impreuna am fost dusi intr-un depozit parasit,

Legati cu funii la maini si la picioare am  fost tarati pana intr-o camera intunecoasa .

Acolo eu si cu Adrian am fost aruncati pe o saltea veche si mucegaita.

Camera era destul de mare, peste tot pe langa pereti se aflau cate o cutie din lemn, la cativa pasi de saltea se afla o masa din lemn, simpla si cu doua scaune langa ea.

Eu si cu Adrian eram aruncati pe saltea si ii priveam pe cei doi barbati cum radeau de noi, mai ales cand unul a zis : 

-Bombonico , frumoasa culoare a parului , cine te-a facut  , mama paduri:?

La acel comentariu Adrian a marait puternic , insa prin rasetele lor ei nu au auzit, insa puteam sa observ nervozitatea din ochii lui , si stiam ca daca nu era legat ar fi sarit la ei, insa din priviri il rugam sa taca si sa nu faca nimic prostesc care sa ne agraveze si mai mult situatia.

Cata vreme cei doi radeau in camera a aparut si un al treilea barbat care a adus doua farfurii cu cartofii prajiti si doua pahare de apa pe o tava, acesta a lasat totul pe masa dupa care le-a facut celor doi sa ne dezlege la maini.

Acestia au ascultat ordinul si ne-au dezlegat, dupa care au iesit din camera afara fara sa spuna nimic.

Eram slabita , si fara sa mai stau pe ganduri am mers langa tava cu mancare si impreuna cu Adrian am incept sa mancam totul , astefel sa ne putem reface fortele macar putin, ca atunci cand vom avea ocazia sa putem evada sau sa incercam macar ...

Dupa cate minute bune am terminat de mancat totul si privindu-l cu confuzie pe Adrian i-am spus incet

-Ce vor de la noi...? O sa ne ucida ?

-Nu stiu,,, insa trebuie sa speram ca totul va iesii bine ..

-Da... asa este , trebuie sa avem credinta, iar pana atunci sa supravietuim

-Da....

Si fara sa mai apuce sa spuna nimic cei doi barbati intra iar in camera si punand pe masa un micut tub alb transparent acestia au luat doua pahare si umplandu-le de apa au pus cate un picur de substanta in fiecare.

Acestia au asteptat cateva secunde ca substanta sa se dizolve dupa care s-au apropiat doi noi si fortandu-ne sa bem toata apa din pahar.

Acestia au pus paharele pe masa , iar eu am inceput sa va totul in ceata , simteam cum corpul meu este din ce in ce mai amortit, instinctele mele nu le mai simteam.