Un sarut la miezul noptii

Capitolul 31 - Vreau sa trisez fata de viata .

Stateam langa Adrian fara sa pot spune nimic , il priveam cu lacrimi in ochii si orcat de mult incercam sa ma calmez si sa pot uita o secunda de ceea ce se intampla nu puteam . 

Era asa de dreros totul si nu vroiam sa se termine drumul caci nu ma simteam in stare sa dau ochii cu AR ,  stiu ca este furios pe mine insa orcat de mult m-as stradui tot ma sperie . 

Insa asta nu trebuie sa o arat , chiar daca voi muri vreau sa o fac cu demnitate , imi pare rau ca din cauza mea Nikoleta si sora mea la fel ca si ceilati vor muri , macar daca m-ar ucide doar pe mine as fi mai fericita ca niciodata  , dar viata asta este asa de nedreapta . 

Acum ma gandesc daca chiar a fost bine ceea ce am facut , nu ma simt bine sa stiu ca i-am ucis pe toti si desii incercau sa para puternici in fata mea mi-am dat seama ca erau speriati de ceea ce avea sa li se intample. 

Oare cand viata mea asa s-a complicat asa de tare , daca nu as fi cazut in aceea capcana poate ca acum totul se termina diferit .

Doar privind frumosii ochi albastrii a lui Adrian puteam sa vad fiecare minut petrecut langa el , asta face ca totul sa merite .

Daca cineva m-ar pune sa aleg dintre a fii o tocilara fara prietenii mereu umilita sau o tocilara cu viata mereu in pericol alaturi de persoanele iubite unde am gasit dragostea adevarata cred ca as alege de mii de orii sa ii am pe ei langa mine caci viata fara ei este mai rea ca moartea si asta o stiu caci am trait-o atatia ani si jur ca nu as dorii nici celui mai mare dusman sa simta ceea ce am simtit si eu acei ani . 

***********

Dupa mai multe ore masina se opreste iar cum stateam in spate nu puteam sa vad daca era zi sau seara , insa in momentul in care usile s-au deschis am realizat ca seara se lasase puternic ceea ce insemna ca era miezul noptii , asa era si atuncii cand totul a inceput , a fost destul ca acel sarut la miezul noptii ca destinul meu sa il schimbe pentru totdeauna . 

Doi barbatii ma i-au de mainii si ma imping in fata lor sa merg la fel facand si cu Adrian  , incercam sa ma uit in spatele meu in speranta sa ii vad pe ceilalti insa era foarte intuneric si nu puteam sa imi dau seama unde sunt . 

Printre umbre si lumina slaba a semii lunii puteam sa vad o casa mare de tip conac si mi se parea a naibii de cunoscuta ca si cand as mai fi vazut-o candva dar nu imi mai amintesc cand . 

Imi facea pielea de gaina si tremuram fara sa stiu de ce , imi provoca o senzatie ciudata ah era ca si cand as retraii un anumit moment din viata mea . 

Ma simteam asa de familiar mergand printre fantanile arteziene asezate in forma unei inimii sau cel putin asa cred caci intunericul nu ma lasa sa vad totul clar din  jurul meu. 

Dupa cateva minute in care am fost impinsa am ajuns in acel conac , am intrat pe o usa din spate , acolo eu si cu Adrian am fost aruncati intr-o camera . 

Legatii la mainii si fara sa vad nimic in fata ochilor cad pe podele recii . 

-Amy esti bine ? ma intreaba Adrian speriat . 

-Da sunt bine doar ca m-am impiedicat de ceva  ,    spun incet in timp ce incerc sa ma ridic de jos . 

-Am sa caut ceva cu care sa aprind becul daca exisa !   spune acesta nu foarte fericit si era de asteptat ca asta sa fie reactia lui insa mintea mea era mai inceata . 

Dupa cateva momente acesta reuseste sa porneasca becul mic care atarna in mijlocul camerei . 

M-am uitat in jurul meu , o camera simpla, un singur pat si o noptiera , peretii albii mucegaiti , camera aceasta arata mai bine o debara eh la ce sa ma astept din partea lui la o camera de la un hotel de cinci stele ?