Un sarut la miezul noptii

Capitolul 25 - Sacrificiul iubirii ! *

Dupa 3 saptamani ...

Timpul trecuse foarte repede fara sa imi dau seama cum totul s-a schimbat in viata mea , de curand Nikoleta a revenit iar acasa insa de aceasta data casa ei este in apartamentul lui Sergiu care o va proteja de raul care ne inconjoara . 

Relatia mea cu Adrian este tot mai profunda cu zi ce trece , multe saruturi imbratisari si clipe frumoase care vor ramane pentru totdeauna intipartite in mintea mea . 

Insa in adancul inimii mele remuscarile ma macina cu putere , as vrea asa de mult sa am puterea sa ii spun lui Adrian tot adevarul despre ce i-am facut la inceput , stiu ca totul a inceput ca un joc la care am acceptat sa particip din cauza amenintarilor lui AR insa acum am cazut in propriul joc indragostindu-ma cu adevarat de el viata mea a luat alt sens si stiu ca ar fi trebuit sa il urasc ca la inceput , sa nu simt nimic cand ii spun totul la AR iar in final sa imi castig libertatea insa deja este prea mult , inima mea nu stiu cat mai poate rezista . 

Sunt prinsa intre doua lumi iar decia este tot mai grea pe ziice trece  . As vrea sa imi apara un semn care sa imi spuna ce trebuie sa aleg , insa aceste lucruri nu se intampla si in realitate si imi e asa de frica sa nu fac alegerea gresita . 

Il iubesc mult pe Adrian dar o iubesc si pe prietena mea Nikoleta , am vazut cum este viata fara ea cat a fost in coma si pot spune ca  au fost cele mai dureroase zile din viata mea , ma simteam vinovata si vroiam sa fiu eu in locul ei . 

Nici ea si nici Adrian nu merita sa fie ucisi din vina mea , mai bine mor eu iar la momentul potrivit am sa ma sinucid eu astfel secretele lui Adrian vor veni cu mine iar Nikoleta va fi libera . 

Acum mai mult ca niciodata sunt sigura de ceea ce am de facut , mai bine imi sacrific viata mea decat pe a lor , ei au pentru ce trai eu nu . 

A fost destula fericire si iubire in ultimele luni cat sa imi ajunga pentru o eternitate si nu imi este frica de moarte caci nu mi-a fost niciodata . 

Pentru ei am sa fac pasul final . 

Prin moartea mea lasand vietile lor sa traiasca .

-Amy ce faci ? se aude dintr-o data vocea lui Adrian care apare din spatele usii si cu pasi marunti se apropie de mine asezandu-se incet pe pat .

-Stau si ma gandesc ...

-La ce ? 

-La viata mea la cat de mult s-a schimbat din momentul rapiri si orice ar fi nu uita ca te iubesc . 

-De ce spui asta ? Amy ce ai de gand sa faci ? 

-Nimic ....

-Amy , data trecuta cand mi-ai spus acele cuvinte ai mers singura spre o moarte sigura de aceasta data ce se mai intampla , vreau sa te sustin si sa te protejez draga mea , spune-mi te rog .

-Nu se intampla nimic , inca ...

-Inca ? 

-Uita ca am spus acele cuvinte insa de cand am trecut prin atatea simt ca viata mea o sa se termine cat de curand , atatia mafioti lupte simt ca puterile imi dispar si nu mai pot indura nimic, este prea mult chiar si pentru mine cateodata as vrea sa am o viata normala .

-Si eu imi doresc asta dar de fiecare data ma gandesc ca este plictisitor sa fi normal iar acest lucru ma ajuta sa supravietuiesc in aceasta lume haotica in care fiecare secunda conteaza in care armele se bat in fiecare zi si niciodata nu stii de unde ar putea sa apara un glont iar viata ta sfarsindu-se .

-Vezi  , asa ma gandeam si eu asculta orice s-ar intalmpla si orcat de grele vor fi situatile nu am sa regret niciodata nimic caci cu regrete nu se construieste viata ci din potriva am sa fiu fericita ca te-am cunoscut caci tu ai facut ca viata mea sa fie mai buna , m-ai facut sa simt iubire , mi-ai arat ce este fericirea si m-ai salvat de multe ori iar acum este randul meu sa o fac , spun in gand .