Un sarut la miezul noptii

Capitolul 32 - Amintiri ...

Visand ...

-Amy !   o voce cunoscuta ma face sa imi deschid ochii  . 

In fata mea statea mama mea , ma uitam la ea cu un zambet pe buze si priveam in jurul meu cum totul era negru  m-am uitat in jos si am observat ca eram imbracata tot ca aseara . 

-Mama ...  supun abia soptit in timp ce o priveam timid in ochii

- Amy nu am mai vorbit de mult ! Iar acum ma doare asa de tare sa vad in stare ai ajuns din cauza lui ....

-Lui ? Mama tu stii cine este AR ?  o intreb confuza 

-Da iubito , dar nu pot sa iti spun insa in curand vei sti si tu si as vrea sa iti spun de acum sa nu lasi nimic sa iti intunece gaandirea  , nu esti singura il ai pe Adrian si pe prietenii draga mea , in  aceasta viata poti pierde multe chiar si iubirea dar daca iti pierzi speranta esti moarta , poate ca nu crezii ceea ce spun eu acum insa  de acolo de sus eu te uremez in tacere si sunt langa tine in toate momentele de bucurie sau tristete si asta sa nu o uiti niciodata orcat de greu ar parea nu esti singura ! Pe mine nu ma vei pierde niciodata bine ! 

-Multumesc de sustinere mama , insa peste putin timp o sa ne intalnim ! ii spun cu fericire dar si cu regret 

-Nu ! Nu spune asta , inca este prea devreme sa ne intalnim , eu vreau sa imi vad micutata fetita fericita in aceasta viata . 

-Dar fericirea nu a fost facuta pentru mine se pare ....

-Gresesti ! Inca nu s-a terminat totul poate ca vei primi aceea dorinta si totul se va schimba , eu mi-am dat viata mea pentru tine si am facut-o din iubire iar pentru asta tot ce iti cer este sa lupti pentru fericire chiar daca eu nu voi fi langa tine bine draga mea ! 

-Bine mama insa incep sa imi pierd toate sperantele ca voi putea sa ajunge sa fiu fericita intr-o zi dar asa cum ai spus tu nimeni nu stie ce aduce o noua zi si ce surprize poate imi mai pregateste destinul . 

-Asa te vreau draga mea ! Acum trezestete ! 

-Bine...

Realitate

Incet ma ridic din pat si ma uit la pieptul gol a lui Adrian  , in mintea mea revin imaginii de seara trecuta , inca nu imi vine sa cred ca totul a fost real . Am fost a lui in niste momente de cosmar insa iubirea nu are limite si se pare ca acesta era momentul potrivit pe care l-am asteptat mul timp . 

Imi i-au bluza si colantii avand grija sa pun mana pe diamant , era la locul lui inca , imi i-au vesta si geanta astfel sa ascund diamantul la fel ca prima data . 

Ma uitam la Adrian cu un zambet mare si cu dragoste iar dintr-o data mi-am amintit accea seara cand acesta m-a urmarit si am fost rapiti . 

Accea a fost seara care ne-am marcat destinele la amandoi .

FlashBack

-Hei esti bine? Ma intreaba un baiat cu o voce extrem de cunoscuta, pe care nu doream sa o mai aud niciodata daca era posibil

-Adrian ... ce cauti tu aici ? Si de ce ma urmaresti?

-Te-am vazut cand ai iesit din cabinetul medical si plecai spre casa, insa am observat o persoana care se uita la tine ciudat, si am decis sa te urmaresc caci aveam un sentiment ciudat...