Un sarut la miezul noptii

Capitolul 2 Sechestrati *

Capitolul 2 ,, Sechestrati ''

Mergeam incet pe langa blocurile inalte, insa cu fiecare pas ma simteam tot mai ciudat.

Incepeam sa ma uit in spatele meu in speranta ca voi vedea pe cineva insa nu era nimeni, de aceasta data drumul este mai pustiu ca niciodata si doar vantul se auzea .

Un fior de frica mi-a patruns in intreg corpul , insa dintr-o data un cos de gunoi s-a rasturnat , in clipa urmatoare m-am uitat in spatele meu si cu teama am spus : 

-Hei... e cineva aici?

Intrebarea mea a fost luata de vant , iar raspunsul nu a venit niciodata, insa m-am intors si mi-am continuat drumul insa de data aceasta mergand mult mai repede .

Dupa cativa pasi un alt cos de gunoi cade , insa de aceasta data nu ma mai intorc sa privesc ci incep sa fug cu putere printre blocurile sinistre.

Pas cu pas simteam ca accea persoana era tot mai aproape de mine frica se facea tot mai mare, inima imi batea tot mai puternic , si privind in spate am inceput sa alerg ca o nebuna.

Alergam fara incetare pana la un moment dat ma izbesc de o persoana si cad peste ea pe trotuarul rece si tare.

-Hei esti bine? Ma intreaba un baiat cu o voce extrem de cunoscuta, pe care nu doream sa o mai aud niciodata daca era posibil

-Adrian ... ce cauti tu aici ? Si de ce ma urmaresti?

-Te-am vazut cand ai iesit din cabinetul medical si plecai spre casa, insa am observat o persoana care se uita la tine ciudat, si am decis sa te urmaresc caci aveam un sentiment ciudat...

-Multumesc dar sunt bine

-A da , si atunci de ce fugeai asa de disperata ?

-Eu...

-Ai avut impresia ca esti urmarita ..?

-Da...

-Bine, acum ca esti bine ai vrea sa te dai jos de pe mine sa ne putem continua drumul?

-A da ,scuze...

-Inceteaza sa iti mai ceri atatea scuze a fost un accident 

-Bine

Si fara sa mai spun nimic m-am ridicat de pe pieptul lui puternic si privindu-l intens in ochii lui albastrii patrunzatori am simtit un fior de caldura in inima mea.

Cateva secunde am ramas nemiscata prinsa ca intr-o transa , apoi dupa ce aceasta se ridica si se uita prin imprejurimi cu o voce serioasa imi spune

-Hei ... aaa.   

-Amy ...

-Hei Amy eu cred ca ar trebui sa plecam de aici nu stiu de ce dar simt ca cineva chiar ne urmareste

-Bine, aici sunt de acord cu tine

Si fara sa mai spunem nimic am pornit iar la drum, insa dupa doar cativa pasi iar un alt cos de gunoi se darama in spatele nostru , insa acum din instinct am inceput sa fug iar Adrian era in spatele meu .

Timp de cateva minute am tot fugit fara sa ne oprim

-Orice sau oricine ar fi cred ca am scapat

-Da...

-Nu fiti asa de siguri ! spune un brabat imbracat in negru si cu o masca pe fata .

In momentul in care acel barbat s-a apropiat eu si cu Adrian am facut cativa pasi in spate insa intr-o clipa am fost prinsi in bratele mai multor barbati.

-Da-mi drumul ! Am inceput sa tip eu 

Incercand sa scap din stransoare tot mai rau faceam , Adrian a inceput sa se lupte cu ei insa tot ce a reusit a fost sa primeasca cateva perechi de pumni astfel invinetindu-i fata bine de tot .

Degeaba incercam sa scapam caci doar ne afundam tot mai tare , iar in cateva minute am fost legati de picioare , iar mainile ne-au fost legate la spate si punandu-ne cate un fular la gura am fost luati pe sus si aruncati intr-o camioneta neagra .

Inceracam sa ma dezleg insa era in zadar , funile erau mult prea groase , ma uitam la Adrian care abia mai putea sa respire, ranile de pe fata pareau sa se agraveze tot mai tare iar sangele scurgandu-i-se pana pe gat .

Oftand adanc m-am ridicat incet si am incercat sa ma apropiu de el, eram la doar un pas de el cand camioneta i-a o curba si printr-o rasucire de 180 de grade eu si cu Adrian cadem unul peste altul in fundul camionetei lovindu-ne de usa .

Stateam peste Adrian si obosita sa mai lupt contra tuturor lucrurilor pe care le-am trait astazi mi-am lasat capul pe pieptul lui tare si oftand adanc i-am spus

-Mi-e frica...

Acesta dandu-si si el fularul jos de a gura mi-a spus

-Stiu, insa nu putem renunta asa de usor, asculta Amy oriunde ne-ar duce si oricie ne-ar face nu trebuie sa renuntam ....

-Te inteleg , dar eu nu sunt ca tine, ...

-Linisteste cel mai probabil cineva iti va simti lipsa si va anunta politia

-Sunt orfana .....

-Imi pare rau...

-Nu-i nimic , ... orcum am sa incerc sa lupt insa crede-ma ca daca sunt batuta sau umilita asta nu o sa fie o problema, caci eu zilnic ma confrunt cu chestile astea.

-Imi imaginez cat de greu este, te-am vazut de multe ori prin vestiare , si sincer imi parerea rau de tine, insa nu inteleg de ce nu ripostai nicioadata?

-Merita...?

-Da....

- Eu zic ca nu ...