Un sarut la miezul noptii

Capitolul 12 - Intalnire cu AR *

Vacanta se sfarsise in cele din urma fara alte evenimente neprevazute .

Majoritatea timpului petrecandu-mi-l cu Nikoleta mereu prin cabana, nu stiu de ce dar aveam un sentiment ciudat , nu vroiam sa raman singura nicio secunda .

Ceva se petrecea cu mine, era ca un presentiment care nu vroia sa imi dea pace deloc , si oftand adanc m-am lasat si mai tare pe scaunul autobuzului.

Am pornit la drum de cateva ore , si tot cu Adrian am nimerit sa stau , habar nu am cum dar ma gandesc ca a facut el ceva de am avut acest ghinion, sau mai bine zis noroc.

Sincera sa fiu nici eu nu stiu prea bine cum este relatia noastra acum, dupa acel sarut pe acoperis am mai vorbit putin dar il simt distant ca si cum ar vrea sa imi spuna ceva dar nu indrazneste .

Il privesc in ochii adanc si i pot vedea ingrijorarea oftez , inchid si eu ochi insa in acel moment o mana calda se aseaza peste a mea iar deschizand iar ochii incet il vad pe Adrian cum imi zambeste timid si ma strange de mana spunandu-mi ceva frumos.

Este ciudat cum sunt acum lucrurile fara sa imi dau seama misiunea lui AR a inceput insa imi este frica sa nu cad in propriul meu joc

Jucandu-ma de-a indragostitul cu Adrian sa ajung chiar eu la final sa ma indrgostesc si atunci am sa fiu pusa in fata celei mai mari decizi .... o prietena ca o sora sau dragostea adevarata.

Hm... multe gandurii incalcite si confuze , inima mea incepe sa simta sentimente pe care nu credeam niciodata ca voi fii in stare sa simt .

Nu vreau sa ma indragostesc... nu trebuie sa o fac , am o misune pe care trebuie sa o duc pana la final .

El mi-a facut mult rau inainte si trebuie sa plateasca iar faptul ca il tradez ca sa imi salvez viata mea nu este asa de usor , dar mereu trebuie sa imi amintesc cine era el inainte de accea rapire .

Ah ... destinul este asa de incurcat iar acum nu mai stiu pe ce drum ar trebui sa o i-au ...

De as putea sa am o cale prin care sa stiu ce am de facut si care este decizia corecta....

Dupa cateva ore...

Timpul trecuse foarte repede iar in final am ajuns acasa ... dulce apartament m-am intors...

Hm cred ca ti-a fost dor de mine si sa sti ca si mie de tine , ma gandeam in momentul in care ma plimbam prin el.

Desii suna ciudat, acest apartament face parte din viata mea si din ce exist eu, doar el imi este alaturi doar peretii lui stiu cat am tipat plans si indurat mereu....

Ofatand adanc m-am aruncat pe pat inchizand ochii si relaxandu-ma

-Hei.. eu merg la cumparaturii !! striga Nikoleta din bucatarie

-Bine !! strig si eu la ea dupa care in cateva secunde usa se inchide semn ca a plecat deja.

Macar cateva ore cat ea se va plimba voi avea timp sa dorm putin...

Insa dupa cateva secunde aud cum usa se deschide iar , oftand strig tare

-De data asta ce ai uitat ? 

Am asteptat cateva secunde un raspuns dar nu a venit , in inima mea s-a instalat iar acel presentiment de mai devreme , inima incepea sa imi bata cu mai multa putere si incet m-am ridicat din pat si m-am indreptat catre bucatarie

-Nikoleta ? mai intreb o data speriata 

Insa nici de aceasta data nu primesc un raspuns, imi i-au inima in dinti si pasesc in bucatarie unde o vad pe Nikoleta lesinata .