Un sarut la miezul noptii

Capitolul 29 - Fericire periculoasa ! *

Durere , lacrimi si suspine .

Doar astea sunt in inima si sufletul meu .  

De multe zile nu mai stiu nimic ce se petrece cu mine . 

De cand am fugit din spital m-am inchis in apartamentul meu fara sa mai deschid usa , nu am vrut sa vorbesc cu nimeni punand distanta intre totii prietenii mei. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni , nu ma simteam in stare sa ma descarc inca , sa las sentimentele din mine sa iasa este mai usor cand o fac prin lacrimile care cad pe parchetul rece de sub mine . 

Decizia de a ma despartii pentru totdeauna de Adrian este mai dureroasa decat mi-as fi putut imagina vreaodata . Sunt distrusa si simt ca viata mea nu mai are niciun rost .

Totul in fata ochilor mei este negru si fara de valoare iar sens nu mai gasesc in nimic . 

Cuvintele nu isi mai au rostul , sunt fara de valoare iar consolare nu au . Nu exista cuvant care m-ar putea face sa uit de toata durerea pe care o am acum in inima . 

Tristetea ma apasa ca un pumnal infipt in inima  , fiecare lacrima varsata este ca o picatura de sange care cade din inima mea . 

Nu imi mai pasa de nimeni si de nimic  , nu imi mai pasa de ceea ce ar putea sa faca AR acum ca i-am spus la Adrian adevarul iar misiunea mea a luat final . 

Acest final trist este cel mai rau lucru care se putea intampla chiar si moarte ar putea sa para mult mai usoara decat aceste sentimente care ma distrug din interior iar fara dragostea lui care mi-a schimbat viata acum totul este din nou ca la inceput . 

El a dat sens la tot in viata mea si o data cu plecarea lui a luat totul cu el iar fara el am ramas doar un corp gol cu o inima care bate singura si care nu isi mai are rostul . 

Ah ce tare doare ! 

Lacrimile nu vor sa inceteze iar de fiecare data cand clipesc il vad pe Adrian in fata mea zambindu-mi cu dragoste fiecare amintire frumoasa petrecuta cu el in acest apartament este cea mai mare tortura pe care o pot indura . 

As vrea sa am curajul sa ma sinucid insa asta ar insemna sa fiu o lasa . Nu vreau ca durerea sa puna stapanire pe ratiunea mea . Doare insa nu am sa fiu o lasa si am sa renunt la viata mea asa doar fara ca macar sa lupt ca sa fiu fericita . 

Dar ce fericire spun eu ? Fara Adrian nu o sa mai pot nici macar zambi , aceasta viata este asa de nedreapta cateodata . 

-Amy putem vorbi putin ? imi spune Nikoleta incet in timp ce se apropie de mine . 

Asezandu-se langa mine in coltul camerei isi aseaza mana pe spatele meu si ma mangaie usor . 

-Nu ! Nu vreau sa vorbesc cu nimeni vreau sa fiu singura Nikoleta !  spun tare iar aceasta ma apasa putin mai tare cu mana pe spate

-Inteleg insa nu mai poti continua asa , te-am lasat aproape o saptamana sa stai aici inchisa nu ai mancat nimic si nu as vrea sa te imbolnavesti te rog nu iti distruge viata din cauza dureri , esti puternica si vei trece peste insa doar timpul iti va putea demonstra acest lucru . 

-Ah Nikoleta este asa de usor dee zis insa asa de greu de facut , nu pot sa mai fac nimic , nu imi imaginez viata fara el , in mintea mea este doar el , zambetul lui saruturile lui care m-au marcat pentru totdeauna , nu vreau sa il uit il vreau iar langa mine si sa fie totul ca inainte , nu e corect ca eu sa nu pot fi fericita in aceasta viata . Nikoleta ajuta-ma sa scap din acest cosmar ! Iti jur ca nu mai pot continua asa ma doare asa de tare inima incat as vrea sa o pot smulge din piept si sa o arunc la caini ca sa nu mai simt nimic . 

-Amy . linisteste as vrea sa iti spun ca totul va fi bine insa nu te pot minti , dar am sa iti fiu alaturi sa te ajut sa supravietuiesti , stiu ca l-ai iubit , i-ai spus adevarul cu un pret foarte mare iar AR s-ar putea sa ma ucida dar nu imi pasa doar sa fi bine si sa nu mai plangi surioara , jur ca sunt in stare de orice sa te pot face sa zambesti iar insa din pacate nu am aceasta putere , vreau sa gasesti consolare in cuvintele mele insa stiu ca nu poti iarta-ma .