Un sarut la miezul noptii

Capitolul 10 - Aventura cu Alis *

-Avalansa !!!

Am tipat dintr-o data cu mare putere, iar toti si-au intors capul spre mine si au vazut cum  zapada se apropia tot mai mult de noi.

Fara sa imi dau seama Adrian m-a ridicat si punandu-mi skiurile mi-a dat drumul in jos si cu mare viteza ma indreptam spre cabana.

-Linisteste !!! Nu te speria !! striga acesta cu putere spre mine.

Insa teama era prea mare si nu l-am putut urma in jos lasand skiurile sa ma conduca pe o margine a padurii cu mare viteza ma departam tot mai mult de pista pe care Adrian si ceilati mergeu in jos spre cabana .

Dupa mai multe minute de alunecat mi-am intors capul si am vazut ca zapada nu mai reprezenta un pericol pentru mine iar incet m-am lasat in jos si am cazut de pe skiuri .

Asta da zii buna, oare cine m-a pus sa vin in aceasta excursie ?

Ah si de ce Adrian m-a pus pe skiurile astea acum sunt ratacita intr-o padure necunoscuta cu cine stie cate pericole care ma pandesc la tot pasul.

Decii daca nu am murit pe aceste skiuri am sa mor singura in aceasta padure .

Minunata viata mai am !!!

De ce ? 

Ce am facut sa merit si aceasta situatie ?

Cu lacrimi in ochi mi-am luat skiurile in mana si am inceput sa merg pe urmele mele, insa nu dupa mult timp ninsoarea a inceput astfel ingropand urmele skiurilor.

Acum m-am ratacit complet in aceasta padure , ce sa fac? 

Ah ce sa fac ca sa ies cu bine?

Jur ca asta e ultima data cand mai vin in excursie la munte, de ce nu ne-a avertizat nimeni ca pot aparea avalanse?

De ce ne-au riscat vietile asa prosteste ?

Cine stie cati au murit ingropati de vii sub zapada, si daca ma gandesc mai bine cred ca sunt norocoasa ca am scapat .... deocamdata .

Caci nu se stie ce ma asteapta acum in aceasta padure .

Ziua este pe sfarsise iar drumul nu il mai vad dar simt ca m-am ratacit si mai mult iar franta de picioare m-am rezemat de un copac si mi-am sters lacrimile de la ochi si am inceput sa privesc soarele care incet apunea pe cer .

-Sunt Blestemata !!! strig cu putere astfel ca ecolul a inceput sa se auda prin toata puterea 

-E cineva acolo ?

S-a auzit dintr-o data o voce de fata care se apropia de locul unde eram eu 

-Aici!!! strig eu si mai tare

Insa dupa cateva minute in fata mea apara o fata, dar dintre toate fetele care s-ar fii putut ratacii tocmai pe Alis am nimerit-o ?

-Tu? o intreb surprinsa

-La fel as putea spune si eu 

-Ce cauti aici , ?

-M-am ratacit in timp ce fugeam de zapada, dar tu ?

-Skiurile m-au condus pana aici .

-Si ce facem acum?

-De unde sa stiu eu, este aproape ora 5 , inca  doua ore si se va face bezna si nu se va mai putea vedea nimic .,

-Este frig , crezii ca oraganismele noastre vor rezista la temperaturile scazute noaptea aici ?

-Nu stiu sigur, fara apa si mancare ,sunt slabe sansele 

-Atuncii trebuie sa pornim la drum chiar acum

-Alis tu ai macar habar in ce directie trebuie sa mergem?