Aiden (Needitată)

Integrarea

În momentul când trec pe lângă supermarket sunt tentat să opresc pentru a-mi lua un pachet de țigări. Am mare nevoie de ceva care să mă ajute să evadez măcar pentru câteva minute din această realitate, care nu îmi oferă nici măcar un strop de fericire. Dar îmi amintesc că nu mai am niciun ban, așa că merg mai departe. Țigările nu sunt mai importante decât Izy. Aș renunța la orice pentru ea.

De ceva timp mă gândesc la faptul că oamenii sunt egoiști și plini de sine. Iar banii reprezintă un factor important în viața lor, iar pentru ei ar fi în stare de orice. De ce oamenii aleargă așa de tare după bani? O întrebare aparent simplă, dar încă nu am găsit nici un răspuns care să mă satisfacă. Cei mai mulți dintre oameni aleargă atât de mult după bani, în speranța că aceștia le vor aduce fericirea mult visată. Dar pentru cât timp? Fericirea este trecătoare, iar banii nu o pot alimenta pe veci. Sincer, eu cred că oamenii cu o situație mai modestă sunt și mai fericiți. Pe când cei care au o situație foarte bună, nu sunt extrem de fericiți, dar aragonța lor este în creștere continuă.

De ce să ai totul, dar într-un fel nimic?În ziua de astăzi, oamenii au început să caracterizeze, să își aleagă prietenii și chiar iubirea în funcție de situația materială. Cred că acesta este al doilea lucru care mă face să urăsc lumea. De ce să conteze atât de mult situația materială, în alegerea persoanelor de lângă noi? Întrebarea asta necesită atât de mult timp pentru a i se găsi un răspuns pe măsură, dar pâna la urmă eu sunt un nimeni și nu am dreptul să judec alte persoane.

Odată ajuns acasă, arunc cheile pe măsuță de la intrare și mă îndrept spre frigider. Deschid ușor frigiderul și văd că am ingrediente suficiente pentru a-mi pregăti o masă caldă. Dar în acest moment nu am chef de nimic, așa că îmi torn un pahar cu suc de portocale, iar apoi îmi fac un sandviș. După câteva minute, intru în camera mea și îmi privesc ceasul de pe noptieră. Ceasul nu indică mai tarziu de ora nouă fără zece, mă dezbrac arucându-mi hainele în coșul de rufe și intru în duș.

Nu îmi place să stau cu zecile de minute în duș, deoarece simt că mă sufoc, dar în seara asta se pare că are loc o excepție. Trebuie cumva să îmi las gândurile în urmă, am nevoie de un moment de relaxare. Apa fierbinte îmi face corpul să se relaxeze, iar gândurile încep să îmi dispară pentru moment. Dar totuși, nu poate face ca toate cicatricile din interior să dispară. După mai bine de douăzeci de minute, mă gândesc și eu să ies din duș. Mă șterg cu un prosop, iar apoi mă îmbrac cu o pereche de boxeri. Acesta este unul dintre avantajele de a sta singur, pot umbla cum vreau eu.

Imi scot câteva caiete pe pat, analizez cu atenție ce am de scris și ce am de făcut, iar apoi mă apuc de teme. Sincer, nu prea îmi plac temele, dar trebuie să am o medie cât de cât bună. Doamna psiholog a obținut o bursă pentru mine, iar eu nu pot da înapoi, am nevoie de acei bani. Înainte de a adormi am început să mă gândesc din nou la viața mea și cum îmi doresc eu ca ea să decurgă. Nu cred că am în minte o imagine cu o viață perfectă, dar visuri am destule, poate pe parcursul vieții mi le voi îndeplini pe toate.

Dimineața mă trezesc din cauza razelor soarelui care bat cu putere în geam, mă ridic leneș din pat și după ce inspir aerul rece și curat al dimineții, încep să îmi fac patul și să mă pregătesc pentru liceu. În această dimineață sunt foarte prost dispus, toată noaptea m-am gândit la Izy și la problemele ei. Sunt eu cel mai mare egoist, dar cu ea nu pot fi așa, ea este asemenea unei surori mai mici pentru mine.

Arunc o ultimă privire camerei mele, iar apoi recuperez cheile de pe măsuță și cobor repede scările blocului. În timp ce îmi privesc ceasul realizez că sunt puțin în întârziere și că ar trebui să mă grăbesc totuși, nu am de gând ca doamna psiholog să îmi facă vreo morală cu privire la punctualitate încă de la primele ore ale dimineții. Merg destul de repede pe străzile aproximativ goale ale orașului, am destul de mult noroc să nu dau peste un trafic aglomerat. Asta ar mai lipsi acum, măcar un strop de noroc să am și eu.