Am petrecut restul zilei in rugaciune profunda.Simteam nevoia sa imi reafirm fata de mine insami ca sufletul imi este dedicat fiintei supreme,Tatalui Nostru,si nu altuia!De ce dau crezare vorbelor unui demon?Oare credinta mea este atat de slaba?
Usa chiliei se deschide,fara vreun avertisment.
Denaida inainteaza cu pasi mari si hotarati.Ma scol din genunchi si imi asez marama.
-De unde cunosti tu limbajul ingerilor cazuti?intreaba ea aspru.
Simt ca gura mi s-a inclestat si nu pot nici sa gandesc ca as putea cunoaste asa ceva.
-Am rascolit intreaga biblioteca incercand sa gasesc o limba care sa semene cu ceea ce a glasuit sora Briseide.Dupa indelungi cautari,am gasit asemanari in Cartea Ingerilor Cazuti.Ai citit vreodata aceasta carte?
-Nu Mama,zic eu si inclin capul,simtindu-ma vinovata,chiar daca nu facusem nimic rau.
Ea ma cerceteaza atent cu ochii ei intunecati ca murele campului.Pare ca se gandeste si cantareste ceva in minte.
-Te las in rugaciune.Ai nevoie de ea.
Aud usa aproape trantindu-se si un val de aer rece imi impresoara umerii.Atat intrarea cat si iesirea fulgeratoare a Mamei Denaida mi se par ciudate si de neinteles.De ce vine pe neasteptate,parca asteptand sa ma prinda facand un lucru gresit?
Ce nu este in regula cu mine?Framantarea nu imi da pace si decid sa fac o incursiune in biblioteca noastra veche,sa caut cartea mentionata de conducatoarea noastra.Nu-mi mai pasa nici de interdictie.Cunosc o limba pe care nu ar trebui sa o cunosc,vreau macar sa aflu de ce se intampla asta,cred ca imi datorez mie sa stiu.Mama nu imi da prea multe explicatii,afara doar ca m-am procopsit cu niste daruri care nu stiu de unde vin.De la cei Preainalt sau...Nu suport ideea de nesfintenie.
Ies din chilia mea simtind ca nu mai am rabdare.As vrea sa zbor daca se poate pana la nivelul cel mai de jos al bibliotecii.Scarile in forma de melc par ca nu se mai termina,conducandu-ma in abisul cartilor prafuite.Cotoarele lor argintate imi atrag atentia.Cand ajung jos,totul se afla in semintuneric.Aprind faclia de la intrare si inaintez in oceanul de manuscrise.De la podea si pana in tavanul boltit nu vezi decat carti.Sala este impartita de o cruce imensa si se afla chiar sub sala tronului,un fel de duplicat subpamantean al acesteia.Ce m-a mirat destul de tare este faptul ca am gasit imensa usa deschisa.Sa o fi uitat asa Denaida?
Lumina slaba incepe sa deseneze contururi stranii pe peretii reci,de piatra.Arabescurile desenate pe coloane incep sa prinda viata si un parfum de carti vechi cu iz de praf imi gadila narile.Sa caut acea carte inseamna sa caut acul in carul cu fan.Cum o voi gasi printre atatea mii de tomuri?Poate conducatoarea noastra a pus-o bine la pastrare in urma intamplarii cu Briseide si nici macar nu se afla acolo.
O stralucire imi atrage atentia.Este un cufar mare,din lemn de abanos,care are un lacat desfacut.Cotrobai nerabdatoare cu mana dreapta,mana mea stanga fiind ocupata cu faclia.Carti greoaie stau una peste alta,in stive asezate pe doua randuri.Pe randul din stanga sunt carti cu coperte aurii,iar pe cel din dreapta unele maronii.Chiar jos de tot gasesc o carte greoaie,pe care abia pot sa o ridic.Sunt silita sa las jos faclia,ca sa o pot apuca cu ambele brate si sa o asez pe genunchi.Nu este Cartea Ingerilor Cazuti,dar este o carte foarte veche.
Deschid la prima pagina si vad un scris inflorat,care este cusut cu fire de aur.Este ceea ce s-ar numi descrierea cartii.Slovele insa imi sunt nefamiliare,pentru ca nu am apucat sa studiez toate limbile antice,acest lucru ar fi imposibil,dat fiind multimea lor.Sub ochii mei se petrece un fenomen ciudat.Literele aurite parca incep sa luceasca slab.Mintea mea,limitata pana acum cateva clipe,incepe sa fie mai clara si slovele ciudate capata sens pentru mine.Dau pagina dupa pagina si incep sa citesc o istorie veche.Abia dupa cateva pagini imi amintesc ca nu cunosc aceasta limba.Inchid cartea brusc,speriata de idee si o pun inapoi in cufar.Apoi un gand imi apare in minte si nu imi da pace.Ma duc la un raft si aleg intamplator o carte.
Citesc din ea,este un alt tip de scriere veche,pe care desigur nu am studiat-o.Pe nerasuflate,apuc alta carte si o deschid si tot asa.Dupa ce am strabatut jumatate din sala,nu mai exista dubii.Cunosc aceste limbi stravechi,considerate moarte.Rareori sunt consultate de Denaida,pentru a gasi un leac pentru o boala care are manifestari ciudate.Dar numai ea poate descifra continutul acelor carti,eu si surorile mele nu am invatat decat o singura limba.
Ma apuca frisoanele la ideea ca acest dar aparut pe neasteptate nu imi apartine.Mi-a fost dat de cineva,dar nu de cel Preainalt.Trebuia sa vina doar in urma ceremoniei.Doar ceremonia putea spune daca pot fi scrisa pe lista succesoarelor Preotesei principale.Daca era un dar natural,de ce nu s-a manifestat pana acum?Sau poate nu s-a ivit ocazia.
Aceste lucruri nu fac decat sa ma tulbure si sa imi strice toata straduinta si rugaciunile.Nu trebuie sa le las sa ma mai supere!
Ies din biblioteca si sting faclia,mergand apoi pe cararea pietruita spre chilia mea.Aud in urma mea un falfait slab de aripi.Probabil vreun liliac,constat obosita si grabesc pasul.
***
Denaida nu stie ce s-a intamplat in acea noapte in care am dormit in poiana.Am fost atat de aproape sa il intalnesc pe Necuratul si cu toate astea un curaj nebun ma face sa nu-mi mai fie frica,un curaj care poate fi confundat lesne cu prostia,fiindca toata lumea se teme de demoni.Am coborat in fiecare noapte in biblioteca,studiind cartile pe care pana acum nu le puteam deslusi si afland taine demult uitate.
Cea mai interesanta dintre ele este insasi"Cartea ingerilor cazuti"care zugraveste rebeliunea heruvimului Lucifer si a ingerilor care l-au urmat in caderea lor pe planeta Pamant.Acele slove m-au fermecat de-a dreptul,ca si cand citind imi aminteam ceva drag,ceva cunoscut si foarte apropiat mie,sentimente pe care nu le inteleg si de aceea le pastrez ascunse.Cine stie ce ar crede Denaida daca m-ar vedea citind carti despre ingeri cazuti in loc de imnuri inchinate Tatalui...