ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 25:Deznadejde si ruga

Intreaga seara am stat tulburata,desi am incercat sa ma dedic rugaciunii.Ceva imi spune ca nu sunt singura tulburata.Denaida priveste intr-un punct fix,gandindu-se indelung,iar surorile mele mananca in liniste,abia indraznind sa ridice privirea.Glasul conducatoarei nostre se lasa auzit,intr-un tarziu.

-Dupa cum ati vazut in ultimul timp,lucruri necurate incep sa se intample in templul nostru.Mai intai Briseide e posedata de un duh rau,apoi Almira intelege limba ingerilor cazuti.Corbi negri vin cu intentia de a ne speria si mai mult ca sigur au fost trimisi de cineva.Am sa va spun acum un lucru pe care nu vi l-am spus niciodata.

Se aude un zumzet ca o rumoare.Preoteasa ridica vocea,pentru ca toata lumea sa auda clar.

-Ordinul nostru,infiintat acum 500 de ani,a avut,are si intotdeauna va avea un singur rol:lupta cu intunericul.Lupta s-a dus in nevazut,noi cu rugaciuni,iar ei cu blesteme,noi cu mir,iar ei cu spurcaciuni...Insa nu au indraznit pana acum sa ne atace asa de fatis.Gandul meu este ca ei doresc ceva ce se afla intre zidurile cetatii noastre sfinte.

Toata lumea incepe sa sopteasca si ne uitam una la alta,mirate.

-Ce ar putea sa vrea de la noi,Mama?Sfintenia le repugna,aud un glas timid.

-Cred ca Almira va poate da cateva lamuriri.

Cand aud asta,simt ca incremenesc.Nici macar eu nu am habar ce se petrece.Ma uit confuza spre ea.Toata lumea intoarce capul spre mine.

-Mama...Nu stiu ce ar trebui sa spun.

-Poti incepe cu visul de la crepetul zorilor,zise ea calma.

Sufletul imi inghiata,vazand ca ea imi stie gandurile.Cititoarea de inimi nu se dezminte,este cel mai mare dar al ei.

Vazandu-ma incurcata,is drege vocea si ma salveaza.

-Din cele ce am vazut in ultimele saptamani,tind sa cred ca Almira are de a face cu cel mai puternic demon din Liga Umbrei.Sau cel putin,asa isi zic ei.

-Care ei?se aud intrebari in cor.

-Luciferienii.Cei care sunt condusi de ingerul cazut,de unde si numele lor.

Sangele parca nu-mi mai curge in vene.Inima insa bate ca toba.

-Dar in ce fel este atacata Almira?rupa altcineva tacerea.

-Cred ca Lucifer incearca sa ia legatura cu ea in somn.

Fata mi se face palida si mainile imi capata tremur.Deci este adevarat!Nu este doar un vis,asa cum incerc sa ma linistesc.Constiinta incepe sa ma mustre strasnic,cand imi amintesc pasiunea din vis.

-Nu trebuie sa te simti vinovata Almira,imi spune ea gandul din nou.Aceste tertipuri ale lor sunt vechi de cand lumea.Insa,trebuie sa afli ce doreste de la tine.

-Nu stiu daca vrea ceva de la mine,Mama.Ma tem ca ma vrea...pe mine.

Acum glasul surorilor a inceput sa se auda si mai tare.Denaida ridica o mana pentru a restabili linistea.

-De ce ar vrea un demon pe cineva dintre ai nostri?ingaima Nyria.

-Exista o singura pricina care poate explica aceasta.Almira,pe numele ei spiritual...Layra,este legata in cer de el.De asta,este legata si aici pe pamant.

Am simtit ca o sa lesin.Numele acela straniu,numele!Ea stie tot,stie tot,in vreme ce eu nu inteleg ce se petrece cu mine!

Imi iau inima in dinti si intreb.

-Dar cum pot rupe legatura?

-I-ai fagaduit ceva pana acum?ma intreaba ea aspru.

-Pe numele lui ISH,nu!strig eu.

-Bine,zice ea calma.Inseamna ca fagaduiala este doar sus.

Imi amintesc de promisiunea din vis.Capul ma doare si carnea de pe mine incepe sa friga.Atatia ochi care ma privesc insistent,cu mirare sau cu spaima!

-Ce sa fac,Mama?Ce sa fac?intreb cu disperare.

Nyria imi pune mana pe brat,ca sa ma linisteasca.

-Ne vom ruga pentru tine sa scapi de sub influenta lui.Vom posti vreme de 7 zile,apoi va avea loc ceremonia.Dupa cum nadajduiesc,aceste legaturi se vor rupe la ceremonia de dezlegare si el va trebui sa se retraga.

-Dar daca nu se pot rupe de pe Pamant?ingaim eu.

-Ar fi bine sa nu se intample asta.Pentru ca atunci nu am cum sa te mai ajut.

Simt ca lacrimile stau sa imi tasneasca din ochi.Ma ridic de la masa si toata lumea se da indarat.Surorilor mele le este teama de mine!O vad in ochii lor.Imi trag marama mai tare pe fata,ca sa nu mai fiu privita asa de ciudat si ies cu pasi grabiti din sala de mese,aproape alergand.Ajung in chilia mea si ma pun in genunchi.Acum pot lasa lacrimile sa curga in voia lor,fara sa ma mai rusinez.Neputinta si deznadejdea ma coplesesc,ca si cum am pierdut deja lupta.Simt ca nici gandurile nu mai sunt ale mele.

Caut Cartea Sfanta si citesc din ea cu voce tare,incercand sa ma concentrez,dar gandurile mi se duc aiurea,ca pasarile speriate.

-Esti bine?

Nyria da navala pe usa.

-Iarta-ma,te-am intrerupt din rugaciune.

-Nu,nu e nimic,ingaim eu.Ma bucur ca ai venit.

Se aseaza langa mine si ma priveste intrebator.

-Vrei sa ne rugam impreuna?

-Sigur.

-Maine de dimineata vom incepe postul.Ne vom ruga cateva ore fara oprire.Nu putem permite ca una dintre noi sa fie sub jugul lor.Incep sa vina in ganduri,apoi in vise si apoi...Mai este doar un pas pana apar in fata noastra si incep sa ne momeasca,ca sa ne pierdem sufletul.

Incuviintez si imi sterg obrazul umed.Nyria ma strange de mana consolator si isi cufunda ochii in paginile cartii.