ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 7: Sfatul Batranilor

A mai trecut o zi si o noapte pe Pamant. In lumea ingerilor totul e insa neschimbat si frumusetea este lege. Culoarea trandafirie a Cerului Zece imi imbata duhul cu fiori de fericire.

Am ajuns in fata Portii de clestar si ea s-a deschis singura, lasandu-ma sa intru. Am mers cam tremuranda, sprijinindu-ma de bratul lui Kael, urmata indeaproape de Gabriel, cel care vegheaza peste toate. In minte mi se invalmasesc mii de ganduri, sub forma de sfere colorate.

Plecarea Semyazei dintre randurile noastre a pricinuit o mare durere si a rupt partasia celor Unsprezece Nepatati Veghetori. Ramasi fara lumina lui, ne-am acoperit locurile goale cu iubirea Creatorului, Tatal nostru. Gabriel a dat o parte din indatoririle Semyazei lui Kael, iar alta parte- ca de obicei, cea mai grea -a luat-o pentru sine, ca Cerurile, ingerii incepatori si sufletele de oameni sa nu ramana abandonate. Eu am primit la incheietura mainii stangi Bratara Virtutilor, un mare dar pe care l-a avut candva Veghetorul rebel. Ceea ce ingerii din cerurile inferioare nu stiu este ca fiecare dar pe care il port pe mine- vesminte, podoabe si sigilii poate fi scos oricand doresc, insa darurile de dinauntru nu poate fi scoase fara a-mi pricinui scurgeri de sange. Aceste feluri de daruri ma parasesc singure si se intorc la cel ce le-a purtat candva, dar numai atunci cand Tatal decide. Si tot acest fel de daruri neobisnuite ma schimba si ma lasa sa stiu tot ce stia si purtatorul lor. Asta nu s-a mai intamplat de ere...

De cand am primit lumina heruvimului am vazut toata istoria lui de la Cadere, i-am simtit disperarea, ura, dorinta de razbunare, frica si neputinta. Aceste amintiri ale lui ma chinuie atat de mult incat trebuie neaparat sa lepad acest dar. Gandul de a face asta mi se pare un sacrilegiu, pentru ca prea tare ma grabesc sa ma eliberez de el. Tatal m-a facut sa fiu cutia cu secrete, dar eu sunt singura care nu am niciun secret. Unicul meu dar e faptul ca am puterea de a purta darurile altora. Mihail imi spune insa ca am unul al meu, dar pe care nu m-am ostenit sa il iau in seama: curajul. Un curaj nefiresc, care ma face sa sacrific totul pentru Bine.

" Ai nevoie de mult curaj sa porti insemnele celor Cazuti...Sa le simti ura si dorinta de a se razbuna pe tine...Sa le simti agonia si durerea despartirii..."

Da, multe dintre rebeli ma acuza de faptul ca le-am rapit insemnele, dar in orbeala lor uita ca aceste cinstiri i-au parasit inca de la prima intunecare si s-au agatat de mine, cea care a fost creata sa le pastreze in siguranta, departe de ochii lor. Si le voi tine pe mine si in mine ere de ar fi, pana ei vor imbratisa din nou Lumina. Nu toate darurile ma cauta insa, ci multe sunt inchise in locuri stiute doar de Gabriel. Doar unele dintre ele ma aleg si acesta e un mister de nedezlegat chiar si pentru Primul Veghetor. Am oftat si mi-am ridicat ochii.

Din Sala Tronului izvoraste o lumina palida, ce pare ca nu vine de nicaieri si totusi e pretutindeni. La acest moment din zi, e complet goala, strajuita doar de imensele coloane de zapada ce o inconjoara. In mijlocul ei se zareste altarul, locul unde noi pastram Cristalul Sfant, cel care ne permite sa vorbim cu Sfatul Batranilor. In jurul altarului se afla douasprezece jilturi in intregime din aur. Am ajuns acolo si intr-o tacere desavarsita, mi-am lipit mainile de cristal odata cu Gabriel, rostind in mintile noastre:" Intelepti Batrani...Avem nevoie de indrumare ".

Am repetat aceste cuvinte de trei ori. Apoi ne-am dat inapoi, pentru ca stralucirea cristalului albastru ne lua ochii. Am ramas in apropiere de superiorul meu. Kael e undeva in spate si si-a incrucisat mainile preocupat. De-a stanga si de-a dreapta altarului au aparut fulgerator Batranii, ocupand jilturile ca niste traznete pe timp de razboi. La inceput ei se arata doar ca niste lumini albe de forma sferica, apoi incep sa prinda contur si isi creeaza aparenta umanoida, pentru ca noi sa ii putem intelege. Ei sunt ingeri foarte batrani si se pot arata in orice mod considera de cuviinta. La ei, toate intrebarile capata un raspuns.