ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 56-Ramas bun Nyria

Amurgul rosu al Iadului,cu umbrele lui triste,se intrezareste undeva intr-un orizont nedefinit.Ma aflu in Cripta Dragonului,privind la trupul adormit al Nyriei,salas pentru cele vesnice.Un sarcofag de piatra il adaposteste,ultimul ei invelis profanat de demonita Inanna.

Afara,demonii inferiori au aranjat un rug din lemn de stejar alb,asa cum am cerut,format din trunchiuri subtiri asezate unele peste altele.Un acoperamant de frunze ruginii e cuvertura acestui pat funerar.In cele patru colturi ale sale,infipte in pamant,se afla patru sfesnice mari si negre,care ard cu valvataie.

-Esti gata?il aud pe Lucifer in dreapta mea.

-Da.

El se strecoara in cripta si ridica in bratele sale trupul ei,apoi iese afara si il depune pe rug.I-am inchis ochii,martori si acum ai tragediei intamplate si i-am uns fruntea,pieptul si palmele cu ulei dintr-o catuie.E imbracata intr-o haina neagra,simbol al doliului in ordinul nostru.Apoi am inceput sa ma rog la capataiul ei.

Lucifer a facut un semn si demonii au intrat in pamant,lasandu-ne singuri."Primeste sufletul ei in mainile tale,Tata..."

Spre mirarea mea,Printul nu a incercat sa imi citeasca gandurile,poate rugaciunile ii repugna,sau poate il incearca o urma de respect.Ma stapanesc sa nu plang,dar expresia fetei mele ii este de ajuns sa vada ca sunt in suferinta.Niciodata nu ma voi ierta ca am permis asta sa se intample!Nu ma voi lasa sedusa din nou de intuneric.

Am luat torta din mainile lui si am aprins-o la unul din sfesnice.Apoi am dat foc lemnului uscat si alb,care a inceput sa scoata scantei si sa pocneasca.Trupul i-a fost pe data invesmantat in flacari.

"Ramas bun Nyria..."

Lucifer sta nemiscat,privind spre flacari si gandindu-se intens la ceva,vad asta dupa fruntea lui incruntata.Cel mai probabil este ranit in mandria lui cea mare pentru ca am indraznit sa il refuz...din nou.Cloceste ganduri de razbunare si viitoare torturi pentru mine.

Am ramas pana corpul Nyriei a inceput sa fie carbonizat,iar fumul a ascuns-o.Cat as vrea sa pot pleca mai repede din acest loc trist!

-Trebuie sa plecam,il aud zicand.

Incuviintez din cap.El vine si ma insfaca de maneca hainei alba,apoi ma prinde de incheietura cu fermitate.Am ajuns din nou in curtea mare,care forfoteste de slugile lui.Capetenii de rang mai mic sau mai mare,il asteapta pe Print.Printre ei,il zaresc pe cel numit Marchizul,care zambeste subtire si inclina usor din cap,atunci cand ma vede trecand.Am refuzat sa ii raspund la salut si am intors capul.Ceilalti ma privesc cu o urma de frica.Nu-mi place cum se simte asta,parca seman din ce in ce mai mult cu Lucifer.

-Printe,am venit sa discutam despre cele ce se petrec pe fata Pamantului,avem lucruri care se cer organizate si cine o poate face mai bine decat tine...

-Bine,bine,da Printul din mana nepasator.Ne intalnim in Sala Tronului.

-Daca-mi ingadui Printe...Mi-am facut partea mea de intelegere.Acum am venit sa imi iau rasplata,il aud pe Marchiz.

Se apropie lingusitor,cu mainile impreunate la spate si se pleaca adanc.

-Prea bine,zice el.Nu uita insa...

-Nu ma voi atinge de sufletul ei,ranjeste el.

Abia acum imi dau seama ca ei vorbesc despre acel targ mizerabil facut la ultima lor intrunire.Ma va da pe mana lui,dupa toate cele intamplate?

-Prea bine,zice el si ma apuca de incheietura strans,apoi imi arunca o privire plina de inteles.Intelegerea e intelegere.Poti sa o iei.

-Ne vedem peste o ora Stapane,zambeste el satisfacut.

Am coborat cele cateva trepte,care ma despart acum de Print,si l-am urmat pe Marchiz fara proteste,vrand sa ma scutesc de o scena urata.

In urma mea,simt ceva fierbinte si invaluitor.Lucifer ma priveste intens si simt o umbra de ingrijorare.E liniste si un coridor s-a format printre demoni,coridor pe care il strabat cu frica.Deodata Marchizul se opreste si se intoarce brusc spre mine,ma ia de mijloc ca sa ma sustina si pocneste din degete.Un fuior de vant ma infasoara,racindu-mi pielea si sarpele groazei mi se urca pe spinare.Arunc o privire rugatoare spre Lucifer,dar el sta impasibil sus pe trepte.Sau poate vrea sa para asa...

Nu am apucat sa gandesc prea mult.Un intuneric profund mi-a invadat simturile,corpul mi-a amortit si am cazut in adanc,disparand in subteran,in bratele Marchizului.

M-am trezit mai tarziu intr-o loc aflat in semiintuneric.Pipai langa mine si vad ca sunt pe pardoseala,este calda si vibreaza,ca si cand ar avea viata in ea.Aud fosnete ciudate,ca de matasuri fine,sunetul unei orgi si voci soptite.Ma ridic speriata si privesc in toate partile,dar sunt inconjurata de un fum ciudat.Apoi vraja se rupe si ma trezesc intr-un peisaj feeric.Intunericul s-a rupt asemeni unei panze vechi,descoperind o campie invadata de verdeata,un cer albastru fara nori si un soare zglobiu.In departare,munti albastri si stoluri de pasari albe.

Am revenit pe Pamant?Nu pot sa cred ca este adevarat!Dar cat de reala este aceasta iarba,care imi imbie acum talpile desculte!La fel si zumzetul ganganiilor din ea,sipotul raului ce curge in apropiere si vantul ce adie caldut,aducand parfum de trandafir.O poteca alba se strecoara pieptis printre verdeata,o urmez incantata,vrand sa vad unde duce.

Ajung la un foisor frumos,inconjurat de trandafiri roz si decorat cu ierburi ruginii,care se impletesc prin constructia de lemn.O bancuta se afla langa,ma asez pe ea si inspir aerul curat.

-Este bine sa fii viu,nu e asa?

Vocea din spatele meu ma face sa tresar.Intorc capul si ma ridic repede.

-Marchize...

-Gardianule,se inclina el...

-Ce vrei de la mine?il intreb direct,vrand sa imi curmez chinul.Pentru ce m-ai adus in acest loc?

-O spui de parca nu ar fi locul in care trebuie sa fii...zambeste el.Nu iti este dor de soare?

-De soarele adevarat,nu de aceasta iluzie a ta.

-Si daca ti-as oferi o cale sa il vezi din nou?Sa te intorci la suprafata nevatamata?

De data asta,am ramas uimita.Ce urmareste de fapt?

-Vezi ...Atunci cand ai venit aici,ai perturbat echilibrul Infernului.Capeteniile au fost pedepsite,Azazel este surghiunit,Lilith nu paraseste apartamentele ei,Printul...ia decizii necugetate.E surprinzator ce ai reusit sa faci,dar asta ne aduce numai neplaceri.Te vreau plecata de aici.

Ochi lui  de culoare caprui inchis ma privesc cu atentie.

-Cum adica ia decizii necugetate?

-Permite-mi sa fiu direct.Lilith este consoarta lui de cateva mii de ani.Inanna i-a fost apropiata si acum este inchisa in subteran.A facut niste lucruri pe care nu trebuia sa le faca.Nu vrem sa se intample vreo revolta.

-Nimic nu m-ar ferici mai tare decat sa ies de aici,deci vezi Marchize...Ne dorim acelasi lucru.Dar de unde stiu ca pot avea incredere in tine?

El zambeste gales si isi aranjeaza usor haina neagra cu fir de argint.

-Nu sti.