ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 38:Suita lui Lilith

Timpul parca se scurge aici cu incetinitorul si totodata simt ca aerul este inghetat,ca intr-o vraja ce nu mai poate fi desfacuta.Imi este sete si foame si nu mai pot rabda sa nu stiu ce s-a intamplat cu sora mea.Deznadejdea a devenit si mai mare odata cu vizita in acea gradina a mortii.Acele dezvaluiri sub forma de imagini din mintea Printului nu ma lasa sa ma odihnesc o clipa,ele apar iar si iar si ma chinuie.Niciodata nu voi fi una de-a lor!Sigur asta e una dintre minciunile sfruntate,ca sa imi foloseasca puterea ce o am.Daca as avea asa ceva...Puterea mea este ISH si el ingaduie sa mi se intample aceste lucruri,dintr-o pricina pe care nu o pot intelege.

Un zgomot de fiare ruginite se aude in departare si temnicerul isi face aparitia.E imbracat din cap pana-n picioare intr-un fel de armura stranie,care ii acopera trupul plin de par negru si aspru.Coarnele lui sunt scurte si cu dungi maronii,ochii ii are cu iris portocaliu si parul tepos ii este prins neglijent in ceva de metal.Este unul din ajutoarele Printului,care are in subordine intreaga inchisoare.Ranjeste dand la iveala niste colti ascutiti.Din ochii lui,vad ca i-ar face mare placere sa ma chinuie doar un pic,dar ordinele sunt stricte.Deocamdata,Lucifer ma protejeaza,dar cine stie cat va dura pana va folosi forta...

-Vino! aud eu vocea lui groasa,scartaita.Nu vreau sa intarzii din vina ta!

Ma smuceste de brat,aproape sa mi-l rupa si ma trage dupa el,iar eu merg cu picioarele obosite,sfarsita de puteri.Hainele mele au ajuns ferfenita,de cata vreme sunt sfasiate de ghiarele lor.Capa am pierdut-o in gradina si impreuna cu ea si apa sfintita.As fi vrut macar o picatura din ea!Buzele imi sunt crapate si uscate,iar fata murdara de praf gri.

Temnicerul sef ma duce intr-o sala a palatului slab luminata,cred ca este o anticamera,undeva in apartamentele printului.Nu vad nicio urma a celorlalte capetenii,se poate sa fie plecati,facandu-si treburile lor malefice prin lumea oamenilor.

Printul sta cu spatele la noi,privind pe fereastra cu aer gotic cerul fals al iadului,acum sangeriu.Poarta o imbracaminte lunga de culoare inchisa,iar pletele ii stau desfacute,acoperindu-i partial chipul.

-Poti pleca Zeb,ii zice el temnicerului,fara sa se intoarca.

Acesta isi slabeste stransoarea si dupa ce bate scurt cu piciorul in dusumea in semn de salut,paraseste sala.Raman locului,cu ochii tinta spre Print,care sta tacut de la o vreme.Apoi,deodata bate de doua ori din palme.

O usa se deschide undeva in partea dreapta si o coloana de femei demon isi fac aparitia,toate imbracate in haine sumare si incarcate cu bijuterii de aur.Ele merg demn si ceremonios,calcand senzual cu talpile lor desculte.

-Ocupati-va de ea,aud vocea ragusita a lui Lucifer.

Doua dintre ele se apropie de mine si ma insfaca de brate.

-Nu! Opriti-va...Unde ma duceti?

Ele ma forteaza,vazand ca ma lupt,dar ma opresc in loc auzind o voce tunatoare.

-Vei face ce-ti spun ele,altfel sti ce se va intampla...

In minte imi apare o imagine infricosatoare.Nyria!

Ele ma inconjoara si zambesc rautacios.Ochii lor sunt rubinii sau aurii,mari si expresivi,iar buzele carnoase si pline,colorate in rosu.Sanii ii au impodobiti cu bijuterii lipite chiar de piele si poarta valuri care le acopera partea de jos a trupului.Picioarele ies cand si cand dintre acele falduri,dezvelind o piele maslinie.

Cu toate au parul negru,prins deasupra capului in impletituri stranii.Inele,cercei,bratari pentru incheieturi si glezne,coliere,nimic nu lipseste.Unele au pietre pretioase prinse intre sprancene sau pe antebrate,in modele geometrice.

-Vino,vino...zic ele in cor,ca si cand ar fi una si aceeasi.

Ajungem intr-un apartament care are peretii in intregime negri,decorati cu modele din aur.Statui de asemenea din aur,reprezentand fiinte pe jumatate om si jumatate animal,inconjoara patul imens,situat in centrul camerei.Coloane de granit din loc in loc,tesaturi pretioase si marmura care se simte fierbinte sub talpa,ca si cand ar fi incalzita de insasi flacarile iadului.In stanga camerei,se afla o incapere ceva mai mica,unde vad o cada sapata in dusumea,construita dintr-un material negru si lucios,care nu stiu ce este.Apa din ea este fierbinte,se vede dupa abur si lumanari rosii sunt aprinse pe marginea ei.Peretii sunt decorati peste tot,nu prea ai loc sa pui un ac.As zice ca este unul din apartamentele printesei Lilith,dupa opulenta si decoratiile asa de migaloase.Dupa senzualitatea din aer.

Imi adun mainile la piept si ma uit spre insotitoarele mele.

-Printul a poruncit sa fii imbaiata si imbracata.Jos cu aceste haine preotesti scarboase! vocea uneia dintre ele.

-Nu va veti atinge de hainele mele! strig eu.

-Chiar asa?

Cea mai inalta dintre ele,cu chipul prelung si ochii aurii,vine spre mine si scoate de la coapse un cutit scurt,pretios.

-Ne putem juca putin cu tine inainte...Nu ne suparam...

Celelalte incep sa rada.Simt niste brate cum se furiseaza pe langa mine si ma ating pe solduri.Aroma de mosc si alte parfumuri ciudate imi gadila narile.Una dintre ele se lipeste de mine si vrea sa imi mangaie sanii.Se uita cu ochii sclipind,vadind o dorinta ticaloasa si scoate din gura o limba bifurcata.

-Ajunge! Ma dezbrac singura! strig eu,satula de avansurile lor.

Neindoielnic,asta este o parte din suita lui Lilith.

Imi duc mainile la piept si desfac snurul incet,apoi las haina lunga sa cada pe podea.Ma inrosesc si ma infurii in sinea mea,din cauza acelor priviri patimase si pe alocuri,rautacioase.

Doua dintre ele se apropie de mine,dar o sclipire le face sa dea un pas inapoi si sa-si duca mainile la ochi.

-Blestem! se infurie ele.Da-o jos acum!

Crucea mea! Cu bucurie constat ca inca mai este la gatul meu si ma salveaza din mainile pofticioase ale acestor demonite.Ele pastreaza distanta,dar incep sa maraie ca niste caini.

-Trup de om,zici? Ai merita sa fii jupuita de vie si sa-ti bem sangele...Unde s-a mai vazut...Inger in trup de carne imputita!

Senzualitatea de mai inainte s-a transformat in ura.

-Intra in cada! imi porunceste cea care a vorbit prima.

-Degeaba Izabela,nu va iesi din ea putoarea de om nevolnic!

Aceasta taie cu un semn aerul si ele pleaca din incapere.Cand ramanem singure,eu ma afund in apa fierbinte,iar ea imi tranteste niste valuri si haine pe pat.

-Dupa imbaiere,te vei imbraca cu aceste haine.Printul le-a ales.

-Nu ma voi imbraca cu acele spurcaciuni! ii zic printre dinti.

-Prea bine...Atunci il vei primi pe Stapan in pielea goala,ranjeste ea si-si da ochii peste cap.

Nu se atinge de hainele mele cazute pe podea,ca si cand i-ar fi frica sa nu ia vreo boala.Cand raman in sfarsit singura,rasuflu usurata.Apa fierbinte,departe de a ma incanta,imi spala totusi mizeria de pe trup.Stau privind tavanul boltit si ma gandesc cu teama ca il voi revedea nu peste mult timp.Ma gandesc la acele haine blestemate pe care nu vreau sa le port.Fie ce-o fi! Ma voi imbraca cu haina mea preoteasca,chiar daca Lucifer va scoate foc pe nari.Mai bine murdara de praf,decat de intunericul lor!