Cand am deschis pentru prima data ochii spiritului,tot ce am vazut a fost lumina...Pentru ca Tatal nu este altceva decat Lumina si din el au luat fiinta toate lucrurile.In el nu se gaseste strop de intuneric.Si cat de dulce este energia lui argintie care imi curge prin corpul spiritului.Ma agit inauntrul corpului meu abia creat,bucuroasa ca un copil ce este hranit pentru prima data.Incet,incet,incep sa realizez ca ....traiesc!
Nu mai sunt un strop din marele ocean al Nefiintei,acum sunt vie!Sunt constienta de sine,am un trup matur,frumos,perfect si usor translucid.Dar cel mai tare ma bucura aceste doua excrescente luminoase prin care noi ingerii ne hranim.Li se mai spune si aripi.
Imediat dupa aceea,am inceput sa fiu inconjurata de energii blande.Trupuri cu aspect barbatesc si femeiesc,dar chipurile similare,incat nu mai fac deosebirea,care o fi femeie si care barbat...Stiu ca sunt androgin,dar se pare ca Tatal a vrut sa imi dea manifestarea unui trup delicat.
O pereche de ochi albastru inchis ma cauta si din candoarea lor,imi dau seama ca intre mine si acea fiinta magnifica exista o legatura speciala.A,da,stiu ce este!Parti din spiritul sau,la fel ca parti din spiritul altor frati ai mei,au fost folosite pentru a crea corpul in care ma manifest acum!Cand eu ma bucur,ei se vor bucura.Cand eu ma intristez,ei se vor intrista,pentru ca locuim unul in celalalt si suntem legati pe vecie.Acum...Cine este aceasta fiinta cu aspect barbatesc,dar cu vocea asa de materna si calda?Imi atinge fruntea si bratele si sopteste lucruri de neinteles,in timp ce eu stau in trandafirul auriu.
-Cine esti tu spirit? ma intreaba.
Nu stiu.Stiu ca sunt Copilul lui Dumnezeu.Dar am un nume ?
Ochii albastri surad si degetele fiintei imi ating usor fruntea.
-Bine ai venit in lumea Fiintei ,Layra!
***
Ma trezesc leoarca de sudoare.Cu inima batand puternic,cu tamplele zvacnind,simtind o bucurie interioara fara margini,care pe masura ce ma trezesc incepe sa fie umbrita tot mai mult.Sunt pe Pamant...Mai rau,in Infern!Si acest vis superb nu e mai mult decat o amintire...
Ma agit prin patul acoperit de matasuri negre.Trebuie sa plec!Singura cale prin care il pot salva este sa imi indeplinesc menirea si sa ma reintorc in Rai.Doar de acolo il pot ajuta cu adevarat.
Oh, oare ce a fost in capul meu cand am ales sa vin pe Pamant?
Nu mai pot ramane nicio zi in intuneric!Puterile mi se sting si odata cu ele si lumina mea.Daca nu voi deveni o printesa intunecata asemeni lui Lilith,voi deveni probabil hrana pentru cainii infernali.Ambele scenarii imi dau fiori reci pe sira spinarii,cu toata caldura ce este aici.
Mi-am luat capa pe mine si mi-am pus capisonul in cap,sa nu mi se vada chipul,apoi am deschis foarte incet usa.Din fericire pentru mine,Lucifer este plecat si nu a zis cand se va intoarce.Momentul perfect pentru a evada!Daca nu reusesc,ei ma vor prinde si cand el va afla...
Dau din cap a negatie.Nu pot sa fiu prinsa,asta ar inseamna moartea mea si mai am atatea lucruri de facut!Am vrut sa il salvez pe el,dar acum risc sa ma pierd si eu aici si sa il fac pe ISH sa lacrimeze!
Coridorul este pustiu,sunt foarte mirata sa vad ca nu ma pazeste nimeni.Poate ca este atat de sigur ca nu pot pleca,incat nici nu se mai sinchiseste sa imi aduca gardieni.Si cat de tare se inseala!
Am mers cu pasi de lup pana la una din cele 12 porti de iesire din palat.Este tacere,dar undeva in departare se aude zgomot infundat de tobe presarat cu niste urlete vagi.
De indata ce am parasit palatul intunecat,simt ca o povara incepe sa mi se ia de pe umeri.Ma uit din cand in cand inapoi,aproape cu nostalgie,gandindu-ma la prima zi cand am sosit aici.Ma furisez pe langa zidurile curtii interioare si ies pe sub o arcada,ce duce in imensa campie cenusie.Trebuie sa ajung in acea padure pe care o zaresc si la adapostul copacilor ei,sa ma rog...
-Cine ti-a dat voie sa iesi?aud o voce guturala.
Ma intorc si vad la umbra arcadei un demon inferior infuriat.Sunt pierduta! Asta daca nu cumva dau ghes gandului nebunesc ce il aud.
-Nu trebuie sa-ti dau tie socoteala,sluga!Mai degraba,eu ar trebui sa fiu cea care te intreaba cum de cutezi sa ma opresti din drum!
El se incrunta si muge.Am capul plecat si nu-mi vede trasaturile.
-Treaba mea este sa pazesc palatul de intrusi si sa ma asigur ca ca nimeni nu intra si nimeni nu iese.Ai parafa speciala de la Stapan?
Atunci mi-am dat jos capisonul si l-am fulgerat cu privirea.
-Uite aici parafa ta,am zis cu dispret si am inceput sa imi strang pumnul,simtind energia albastra cum se aduna ca norii de furtuna.
Demonul ramane descumpanit la vederea chipului meu.
-Iertare.Nu stiam ca esti tu...
Isi pleaca capul si sta smirna.Eu duc teatrul si mai departe,invartindu-ma in jurul lui,asa cum am observat ca facea Printul inainte sa aplice vreo pedeapsa.
-Daca vei spune cuiva vreun cuvant,te voi transforma in bucati de gheata...Ai inteles?
El isi aseaza mai bine sabia scurta si incuviinteaza din cap.Ii fac semn sa spele putina,pentru ca nu mai pot ramane aici,exista riscul sa apara alti demoni si atunci pe unde scot camasa?
El isi ia zborul spre curtea interioara iar eu grabesc pasul,sperand sa ajung inainte de apus,cand culorile incendiare vor lumina mai bine peisajul.Pamantul pietros imi raneste incaltarile subtiri,este foarte cald si as da orice sa imi dau capa jos,dar nu pot risca.Nu mai este mult pana la padure,voi ajunge si ma voi ruga sa gasesc calea de iesire...
In piept simt o teama nedefinita,stiu ca am puterea scutului meu si nu ma voi sfii sa o folosesc,dar as prefera sa trec neobservata.Paduricea se mareste vazand cu ochii,se transforma in copaci inalti si subtiri,cu ramurile uscate si contorsionate in mod straniu.Un mic parau de lava curge printre copaci,amintindu-mi de raurile de pe pamant si totodata de faptul ca imi este foarte sete.Nu am gasit altceva in camera mea in afara de vin si simt ca gatul imi este la fel de uscat ca acele trunchiuri scorojite de copaci.M-am asezat cu spatele de o piatra mare si mi-am tras rasuflarea,apoi am coborat capisonul.Este cald,asa de cald...
Cerul incepe sa se coloreze treptat,dand impresia ca padurea incepe sa arda.Ma voi ruga.Si nu ma voi opri pana nu capat un raspuns.
***
Amurgul este aproape pe sfarsite si inca nu a fost descoperita plecarea mea.Disperarea incepe sa ma cuprinda,pentru ca stiu ca nu mai am mult timp pana sa se intoarca Belial sa ma verifice si cand va vedea ca lipsesc va da alarma..Si atunci voi muri in chinuri!
"Te rog Tata...Arata-mi Calea..."
O explozie de lumina din pieptul meu ma face sa deschid ochii.Din mine curge un rau zglobiu de energie si se prelinge pe solul sterp.O carare subtire,ca un fuior,isi face loc printre pietrele arse de caldura si seamana din ce in ce mai mult cu un...drum!M-am ridicat surescitata in picioare si ma inceput sa urmez Calea Aurie,care mi se dezvaluie pe masura ce merg.Nu a trebuit sa merg prea mult,pentru ca ma aflu undeva spre marginea padurii.Am inceput sa alerg,pe masura ce pasii mei grabiti cauta cu infrigurare salvarea.
CITEȘTI
ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)
FantasyVolumul I din trilogia IMBRATISAREA LUI LUCIFER
